EXCLUSIV MĂRTURIE: ”Iuliu Maniu a murit după ce zăcuse în scârna lui câte o săptămână. Nu se mai putea mișca, făcea pe el și-l lăsau acolo nespălat. O dată pe săptămână aduceau deținuți de la dreptul comun ca să-l spele la fund cu mătura folosită zilnic la măturat celularul. O înmuiau în apa aia împuțită și-l spălau la fund. În condițiile astea a murit Maniu”

Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Câmpuri, județul Vrancea, Demostene Andronescu (96 ani) a fost o vreme copil de trupă, apoi a devenit ”frățior de cruce”. În ‘52 termină Facultatea de Istorie la București, imediat după aceea e arestat de Securitate și condamnat la 5 ani de închisoare în urma unui proces-mascaradă, fiind grațiat în ‘55, după ce executase 3 ani din condamnarea inițială.

În toamna lui ‘56, pe fundalul zdrobirii Revoluției din Ungaria sub șenilele tancurilor rusești, Demostene Andronescu avea să fie arestat împreună cu mulți alți studenți bucureșteni anticomuniști (vârfuri ale generației lor), printre care Marcel Petrișor și Alexandru Ivasiuc, acuzați că ar fi organizat o manifestație de solidaritate cu studențimea maghiară, cu toții fiind bătuți și torturați abominabil în anchetele de la Ministerul de Interne, coordonate de căpitanul criminal și psihopat Gheorghe Enoiu, nu degeaba supranumit ”Măcelarul de la Interne”. Începea îngrozitorul calvar al generației ‘56. 

CITEȘTE și Prin suferință la Înviere. Cumplitele împrejurări și condiții în care au fost asasinați Iuliu Maniu și Ion Mihalache, martiri ai temnițelor comuniste și simboluri ale rezistenței fără sfârșit. 5 februarie, ziua de cenușă

Inițial, cu scopul manifest de a înspăimânta mediile studențești, autoritățile intenționează să-i trimită în fața plutonului de execuție, încadrându-i la decretul 199, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru ”crima de uneltire împotriva securității interne și externe a RPR”, însă, până la urmă, tânărul e condamnat la 20 de ani de temniță grea și muncă silnică. Între ‘52 și ’64, cu o pauză de numai câteva luni, Demostene Andronescu este deținut politic mai bine de 11 ani, trecând prin Jilava, Gherla și Aiud. 

(Scriitorul Demostene Andronescu, fost deținut politic pentru mai bine de 11 ani și mărturisitor esențial al temnițelor comuniste / sursa foto: arhiva Podul.ro)

Va trece nepătat prin bestiala reeducare de la Aiud, în timp ce mulți alții se prăbușeau în juru-i – detalii AICI, într-un amplu interviu pe care am avut onorea să mi-l ofere. 

După eliberare (în ‘64, la decret, în ultimele loturi, cele ale deținuților considerați de nereeducat) va fi supravegheat și persecutat în permanență de Securitate. Va participa activ la evenimentele din decembrie ‘89, ajungând până în sediul fostului Comitet Central. Venerabilul domn Demostene Andronescu este ultimul poet în viață al temnițelor comuniste, m-a emoționat teribil să-l ascult recitând. 

La un moment dat, domnia sa m-a ațintit cu privirea și mi-a spus următoarele cuvinte care m-au lovit ca o bâtă în moalele capului, acestea dezvăluind totul despre oroarea închisorii de exterminare de la Sighet: 

”Iuliu Maniu a murit după ce zăcuse în scârna lui câte o săptămână. Nu se mai putea mișca, făcea pe el și-l lăsau acolo nespălat. O dată pe săptămână aduceau deținuți de la dreptul comun ca să-l spele la fund cu mătura folosită zilnic la măturat celularul. O înmuiau în apa aia împuțită și-l spălau la fund. În condițiile astea a murit Maniu” – citiți AICI întregul interviu.