Construirea unei alternative viabile pentru a contracara pesedismul. Consultantul George Rîpă avertizează că nu este suficientă identificarea unui dușman comun: "E important să ai niște valori comune. Sunt întrebări, de pildă, de relații internaționale, unde cred că avem viziuni diferite. De exemplu, vrem o armată europeană sau vrem să ne bazăm securitatea pe NATO?"

Participând pe 27 ianuarie la o dezbatere organizată de Fundația Inițiativa Timișoara și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate, consultantul politic George Rîpă a subliniat cât este de anevoios drumul către construirea unei alternative reale și durabile la ceea ce descriem în mod generic că reprezintă pesedismul. 

"E foarte simplu să construiești ceva în momentul în care ai un dușman comun", a precizat George Rîpă, context în care îl amintim pe Liviu Dragnea, care, pe vremea când era președinte al PSD, reprezenta practic dușmanul comun al societății civile românești. 

Însă, existența unui dușman comun nu este suficientă pentru coagularea unui proiect politic serios, fiind necesară stabilirea clară a unor valori și principii ce trebuie respectate, a explicat consultantul politic. 

În acest sens, George Rîpă a trecut în revistă o serie de teme importante care nasc dezbateri aprinse și care trebuie tranșate atunci când se pun bazele unui proiect de partid politic sau ONG. Acestea sunt atât de factură geopolitică, de pildă dezbaterea NATO vs. armată europeană, cât și referitoare la structura statului român, respectiv dacă legea fundamentală, Constituția României, asigură sau nu existența unui stat democratic și, implicit, cât mai puțin intervenționist în societate. 

Redăm discursul susținut de George Rîpă: 

"Eu vă spun foarte sincer că mă simt destul de stingher printre voi. Și asta pentru că în general mă simt stingher atunci când sunt oaze optimism. În ultimii 15 ani am participat la numeroase lansări de partide, de asociații, de posturi de televiziune, de posturi de radio și știu că e destul de complicat să realizezi cu adevărat ceva important. (...) 

Pe măsură ce istoria vine peste noi, avem de răspuns la niște întrebări. Și în momentul în care vom începe să răspundem la acele întrebări, vom vedea că sala începe să se golească. Mai întâi dispar doi, apoi încă doi și apoi încă doi. Asta e valabil și pentru un partid politic. Asta e valabil și pentru o asociație. 

Sunt întrebări, de pildă, de relații internaționale, unde cred că avem viziuni diferite. De exemplu, vrem o armată europeană sau vrem să mergem în continuare doar alături de Statele Unite și să ne bazăm securitatea pe NATO? Vrem un sistem internațional bazat pe reguli și pe predictibilitate? Susținem cu toții Ucraina și Israelul? E o întrebare. S-ar putea să vedem că nu se întâmplă neapărat asta. 

Să venim și pe intern. Cum vedem rolul statului? E ok, luptăm împotriva a ceea ce înseamnă pesedismul, dacă vreți, nu neapărat PSD. Cred că pesedismul (ca fenomen - n.red.) e marea problemă în România, cu toate că nici PSD-iștii n-au inventat nimic (metehnele reprobabile pe care le perpetuează pesedismul au rădăcini vechi în istorie - n.red.). (...) Dar cum vedem rolul statului? Vom folosi și noi statul, la rândul nostru, pentru a ne impune propriile viziuni asupra societății și ne vom folosi și noi, la rândul nostru, statul pentru a ne impune propriile valori celor de lângă noi? E un răspuns care cred că nu va fi unitar, din păcate sau din fericire. Să vedem Constituția României. Începe așa: «România este un stat unitar, independent și indivizibil». Mie nu-mi place cum începe Constituția României. Și nu îmi place, de exemplu, nici cum începe Constituția Belgiei: «His Majesty, King of Belgium». Îmi place cum începe Constituția Statelor Unite: «We, the people». Deci cum vedem statul? Vedem statul ca fiind ceva ce conduce poporul, sau din contră, vedem poporul ca fiind cel care conduce statul? Într-o democrație statului îi este frică de cetățeni, pentru că cetățenii au cu adevărat forța să-și numească un șerif, să-și numească un congresmen sau să numească un președinte. Noi suntem totuși într-o situație destul de complicată, că pare că în România cetățenilor le e frică de stat. Aici s-ar putea să aveți dreptate. Nu mai suntem o democrație. Să mergem către valorile morale. De pildă referendumul pentru familie. Ce considerăm că este căsătoria? Nu o să dau un răspuns, nu o să vă spun ce consider eu că este sau că nu este, dar o să vă spun doar că avem în momentul de față viziuni diferite. E foarte simplu să construiești ceva în momentul în care ai un dușman comun. (...) Ceea ce este important e să ai niște valori comune, niște principii pe care să le urmezi și la care absolut toată lumea să adere. Or, aici cred că e mult mai complicat și, de fapt, abia de aici începe o problemă.

Până la urmă, ceea ce ne unește pe noi aici, cum ziceam și mai devreme, este modul în care vedem România în lume. Cred că mai degrabă factorul geopolitic ne unește. Ne unește și faptul că ne dorim un stat de drept puternic cu o justiție independentă. Ne unește faptul că vrem o economie liberală de piață în care statul să fie cât mai puțin prezent. Dar asta nu este suficient, cred eu, pentru a coagula o asociație sau un partid politic. Evident, sper să mă înșel. Și nu vă zic lucrurile astea pentru a vă tăia aripile. Până la urmă mă includ și eu aici, în demersul ăsta, pentru că știu că dacă demersul ăsta reușește, ar fi mai bine și pentru Timișoara și pentru țară. Doar că vreau să vă atenționez că nu va fi ușor".