Integrarea europeană și revenirea la gazele rusești

De la Independența din ‘91 și până în prezent suntem hrăniți cu aceeași poveste păguboasă de a “avea o abordare pragmatică” în relațiile cu Rusia, inclusv când e vorba de gazul rusesc. E profund regretabil să auzim acest narativ periculos chiar de la actuala guvernare, care se declară pro-europeană. E o situație similară cu proverbiala făcătură rusească (promovată cu insistență la Chișinău de exponenții săi) despre “politica externă echilibrată” a Republicii Moldova. Rusia a folosit și va folosi în continuare gazul rusesc exclusiv în scopuri politice nu doar în relația cu Republica Moldova și spațiul ex-sovietic, ci și pentru intreaga Europă. Credeam că guvernarea PAS-istă a înțeles perfect acest adevăr incontestabil.

Tactica Kremlinului rămâne în continuare nemodificată: șantajarea concomitentă pe două direcții primordiale – prin prezența ilegală pe teritoriul nostru a trupelor rusești de ocupație și utilizarea gazului rusesc în scopuri politice, altfel spus prin influență militară și economică. A fost foarte bine că am reușit să ne debarasăm de santajabilul gaz rusesc și să apelăm la piața liberă internațională, demonstrându-ne, o dată în plus, că putem supraviețui și fără “mâna frățească a Moscovei”. Sunt surprinzătoare recentele declarații ale guvernanților PAS-ului despre posibilitatea (necesitatea) revenirii la gazul rusesc, mai ales că până în prezent plătim tarife exorbitante pentru stocurile de gaz rusesc, procurate în mod iresponsabil și netransparent de aceeași guvernare.

Dar cum concordă prevederea din Strategia Securității Naționale, care stabilește expres că cea mai mare amenințare pentru securitatea (existența!) Republicii Moldova este Federația Rusă, cu dorințele unor miniștri ai PAS-ului de revenire la gazul rusesc, cum consună revenirea la gazele rusesti (mai ales sub aspect psihologic și nostalgic!) cu organizarea referendumului și a alegerilor prezidențiale sub lozinca integrării europene? Nu demult, un alt ministru PAS insista ca ieșirea noastră din CSI să fie decisă de integul popor la referendum, de parcă în 1991 aderarea la această structură, total subordonată intereselor Rusiei, a fost decisă în rezultatul plebiscitului popular?

Debarasarea totală de mentalitatea sovietică și desprinderea de influneța nefastă rusească trebuie să fie ireversibilă și necondiționată. Acest deziderat major trebuie realizat de o guvernare cu adevărat pro-europeană și națională, altfel rămânem doar la nivelul declarațiilor. 

Nu gazul rusesc ne va ajuta să conferim parcursului european un caracter ireversibil, ci determinarea noastră politică fermă de a ne detașa definitiv de influența nocivă a Rusiei, chiar și cu unele cheltuieli suplimentare, precum am făcut-o până în prezent și cum o vom proceda și de acum încolo.

Oare guvernarea PAS chiar nu conștientizează că revenirea la gazul rusesc înseamnă finanțarea regimului criminal de la Kremlin, înseamnă finanțarea războiului barbar rusesc împotriva Ucrainei dar și împotriva noastră?