INADMISIBIL: Ce bolșevici inculți conduc învățământul românesc! Într-o adresă oficială, Inspectoratul Școlar al Municipiului București i se adresează direct partizanului decedat Ion Gavrilă Ogoranu, pe care îl îndeamnă să-l întrebe pe prefectul Capitalei de ce i-a interzis memoria în licee. Komisarii lui Băluță

O adresă oficială, primită ieri de Fundația ”Ion Gavrilă Ogoranu” din partea Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB), oferă o perspectivă jalnică asupra inculturii și incompetenței ce domnește în niște instituții care au pretenția să coordoneze sistemul de educație din România. Documentul, purtând – firesc – și antetul Ministerului Educației, ar fi trebuit să constituie un răspuns la o petiție înaintată de Fundația Ogoranu către ISMB, la 24.01.2024, ca urmare a interzicerii, în toate unitățile de învățământ din București, a activităților dedicate memoriei Rezistenței anticomuniste, realizate de acest ONG, sub nefondata acuzație de “extremism de dreapta” (detalii AICI). 

Informând ISMB cu privire la adevărul despre aceste activități fără reproș din partea vreunui factor în drept, Fundația noastră cerea ca ISMB să revină asupra deciziei. Răspunsul ISMB, pe care îl anexez prezentului articol, este unul ieșit din comun. Nici nu știi ce este mai acut în acest document semnat de inspectorul școlar general Vlad Florentin Drinceanu și inspectorul școlar Elena Ștefan: prostia, incompetența, lașitatea sau reaua credință? 

Dar să începem “analiza pe text”. Din capul locului, inspectorul Drinceanu se adresează, nici mai mult nici mai puțin: “Către Domnul Ion Gavrilă Ogoranu”!!! Consternat, am intrat pe site-ul ISMB, pentru a consulta CV-ul acestui inspector. Nu l-am găsit. Și, cercetând mass-media, am văzut că lipsa de pe site-ul ISMB a acestui document a mai fost semnalată de ziariști. Cred că ar fi fost relevant, întrucât e de văzut ce experiență în învățământ are un om care, chiar profesor de matematică fiind, nu știe, în anul 2024, cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu: de departe cea mai cunoscută personalitate a Rezistenței armate anticomuniste din România, autor a 10 cărți publicate după 1990, menționat de multe ori în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Condamnarea Comunismului, dar și în numeroase studii, lucrări, filme documentare, ba chiar și în manualele școlare de Istorie. 

Puținele informații despre acest domn Drinceanu le-am găsit tot prin presă: este consilier local la Primăria Sectorului 4, anterior fiind consilier al însuși primarului PSD-ist Daniel Băluță. În mod clar, face parte din gruparea acestui edil care a manifestat un servilism grețos față de agresivitatea Institutului Wiesel, Băluță fiind principalul factor de presiune care a dus la schimbarea numelui Liceului “Mircea Vulcănescu”. Vlad Drinceanu a mai fost și antreprenor de pompe funebre. Dacă nu ar fi fost de plâns, mi-aș fi permis să râd, gândindu-mă că de aici se trage predilecția sa de a se adresa, fără intermedieri, unor persoane defuncte, ca în cazul răspunsului oficial despre care vorbim. 

Oricum, cred că se cuvenea ca, într-o asemenea situație, factorii de decizie din ISMB să fi făcut o minimă informare despre Fundația ”Ion Gavrilă Ogoranu” și Asociația ”Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, incriminate public drept ”extremiste” în adresa prin care le-a interzis accesul în liceele Capitalei. Așa ar fi aflat, poate, și cine a fost Ogoranu. Dar mai ales, ar fi știut că acesta nu mai poate primi răspunsuri de la instituțiile statului român, decât la cimitirul satului Galtiu… (Nu pot să nu-mi imaginez cum ar fi început răspunsul în cazul în care și celălalt ONG s-ar fi adresat ISMB: „Către Domnii Haiduci ai Dobrogei!”). 

În privința inspectorului școlar Elena Ștefan, nu am găsit pe internet nimic altceva decât că este inspector școlar în cadrul ISMB și câteva declarații de avere. Probabil că proeminența profilului său profesional se reflectă în austeritatea a ceea ce ar fi trebuit să fie răspunsul oficial al ISMB. În cele trei (3) rânduri și un cuvânt (cred că e cel mai scurt răspuns oficial din istoria ISMB și nu numai!), fostul patron de pompe funebre Drinceanu nu doar că nu ne răspunde nimic, dar – în cel mai laș mod posibil – aruncă mortul în ograda Instituției Prefectului – Municipiul București:

“Având în vedere solicitarea dumneavoastră, înregistrată la Inspectoratul Școlar al Municipiului București cu Nr. 1669 / 25.01.2024, vă comunicăm faptul că, pentru obținerea informațiilor solicitate, este necesar să vă adresați Instituției Prefectului – Municipiului București”. 

Scurt, dar nu la obiect! Nedumerirea mă duce cu gândul la o veche și necuviincioasă zicere românească: ce are învățământul cu prefectura? Deja simțim cum intrăm în lumea lui Caragiale! Din răspunsul zgârcit al ISMB ar trebui să înțelegem că ei au scris ceea ce au scris despre noi, interzicându-ne accesul în școli, pentru că așa le-a spus prefectul. 

Inspectorul Drinceanu crede că, aruncând pisica moartă peste gardul prefecturii, scapă de orice răspundere, inclusiv penală, deși a afectat grav imaginea a două ONG-uri, a unor oameni care muncesc, dedicându-și timpul și energia, cel mai adesea voluntar, pentru a contribui la educarea tinerelor generații în spiritul iubirii de patrie, demnității naționale și conștiinței civice. Ei bine, ar trebui să știe că nu-i așa. 

Maniera în care ISMB tratează o problemă gravă, precum cea de față, arată cum funcționează instituțiile în statul român. Ceea ce m-a dus cu gândul la greutățile întâmpinate de Ion Gavrilă Ogoranu, căruia i-au trebuit mai bine de șase ani, după înființarea CNSAS, în 1999, pentru a avea acces, cu țârâita, la dosarele Securității privitoare la grupul său de rezistență, evident, ținute la secret de vigilentul SRI. A fost nevoie de un imens scandal mediatic, pentru ca autoritățile să dea posibilitatea bătrânului luptător să realizeze atât de necesara cercetare a arhivelor referitoare la Rezistența armată din Munii Făgărașului. Oricum, ultima parte a dosarului său de Securitate, de după capturarea sa, nu a mai apucat să îl vadă niciodată. 

Dialogul dorit de noi cu ISMB se curmă în mod absurd. Tot ce ne rămâne de făcut este să ne întrebăm: cum e posibil așa ceva din partea unei instituții cu pretenții, care ar trebui să se afle la cel mai înalt nivel cultural, științific și pedagogic? Și asta în capitala unei țări membre UE? Acești oameni coordonează învățământul românesc?! Ei sunt cei ce inspectează cadrele didactice din Capitală?! Asta este “România Educată” a doamnei ministru Ligia Deca, ajunsă la ME de sub pulpana ineficientului președinte Iohannis?!