Ce se ascunde în spatele scandalului cu falsuri atribuite lui Victor Brauner? Cum își plimbă Adrian Năstase falsurile pe la expoziții consacrate, legitimându-le și crescându-le valoarea, pentru ca mai apoi fie să le vândă, fie să câștige din închirierea lor. Curatorii și evaluatorii au fost incompetenți sau complici?

Auto-intitulat ”fin cunoscător de artă”, nu este pentru prima oară când pușcăriașul de drept comun Adrian Năstase se află în centrul unui scandal cu falsuri. Odinioară, în perioada în care a fost premier, cel mai strălucit și mai dedicat expert în opera lui Brâncuși – l-am numit pe regretatul Barbu Brezianu – a avertizat, într-un articol din ”România Liberă”, că văzuse o lucrare falsă atribuită lui Brâncuși pe biroul lui Năstase, în timpul unui interviu televizat. Lucrarea făcea parte din colecția privată a familiei Năstase. Firește, nu s-a vorbit prea mult despre acest episod, în condițiile în care PSD controla aproape întreaga presă pe care o îndopa cu reclamă de stat.  

Tot în anii mandatului său de premier a mai existat un scandal legat de expunerea unui fals Brâncuși la Muzeul Cotroceni. La vremea respectivă, Barbu Brezianu și Radu Bogdan au dezvăluit situația într-un articol publicat în ”Evenimentul zilei”. De data aceasta, falsul nu făcea parte din colecția privată a familiei Năstase, însă premierul depunea presiuni asupra lui Răzvan Theodoresu, pe atunci ministru al Culturii, să cumpere lucrarea cu un purcoi de bani publici. Scandalul a fost îngropat cu rapiditate. 

Scandalul de acum – referitor la falsurile din colecția lui Adrian Năstase prezentate drept opere ale lui Victor Brauner – NU trebuie să se stingă pe modelul celor de mai sus. În primul rând, e implicat cel mai mare muzeu de artă din România a cărui credibilitate va fi spulberată definitiv dacă se dovedește că a fost incapabil să detecteze falsurile sau (mai grav!) a fost complice la legitimarea acestora pe piața de artă.    

Pentru că asta face Adrian Năstase: își plimbă falsurile pe la expoziții consacrate, legitimându-le și crescându-le valoarea, pentru ca mai apoi fie să le vândă, fie să câștige din închirierea lor. Marea problemă sunt curatorii și evaluatorii care girează expunera publică și autorizarea unor falsuri. Instituțiile îndrituite ar trebui să ancheteze acest caz, întrucât vorbim despre o filieră de spălat bani și de autentificare a falsurilor pe piața de artă. 

Menționăm că, de ani buni, Victor Brauner este cel mai bine cotat pictor român. 

În cea mai recentă postare a sa, criticul și istoricul de artă Adrian Buga – cel care a descoperit falsurile din colecția familiei Năstase expuse la Muzeul Național de Artă al României – oferă o perspectivă de ansamblu a acestei cazuistici: 

”VICTOR BRAUNER – PROTEST

La început au fost amenințări „prietenești”, „sfaturi și îndemnuri” care au culminat spre final, în public, cu apelativul NESIMȚIT!

Vreau să postez, sper că ultima dată, împotriva acestei probleme, care m-a epuizat, și doresc să punctez fiecare etapă a acestui scandal care trebuia să fie închis cu atenție și cu diplomație.

De Ziua națională a României, 1 Decembrie 2023, sunt invitat în calitate de Membru al Asociației Prietenii MNAR la deschiderea oficială a expoziției: Victor Brauner „Între ocult și oniric”. Privesc toate lucrările și primesc un șoc când văd ce lucrări au fost expuse printre cele fără probleme! 

Chiar atunci, pe loc, vorbesc public și atrag atenția unor specialiști implicați în proiect! Și ei sunt consternați! Strig, de două ori, chiar la vernisaj, că lucrările din colecția incriminată au probleme grave de autenticitate. Sunt auzit și de „colecționar” care trece impasibil și „surd” pe lângă mine! 

Plec extrem de trist că văd așa ceva în Muzeul NAȚIONAL. 

Detaliez unui prieten artist parizian situația. Tace și acum! Îl înțeleg! 

Imediat încep să fac demersurile discrete. 

Plec la Paris să cercetez și mai mult opera lui Brauner. 

Anunț muzeul Georges Pompidou printr-o scrisoare.

Revin în țară, mă opresc de Sărbători și de Anul Nou. 

Reiau activitatea pe 10 ianuarie. 

Văd expoziția de nenumărate ori!

Fotografiez toate lucrările cu probleme. 

Am ajuns la 4-5 lucrări. 

Pe date de 17.01.2024 informez Asociația Prietenii MNAR oficial!

Mi se răspunde prompt. 

Îmi dau demisia imediat. 

Anunț oficial muzeul:

registratura MNAR pune data de 18 ianuarie pe Înștiințarea mea. 

Încă mai speram să scoatem lucrările din expoziție fără scandal, cu diplomație și cu mare atenție să nu afectăm imaginea muzeului. Nu primesc niciun răspuns! Deși domnul Director mă cunoștea, având o colaborare bună, a preferat să nu mă contacteze și să nu mă asculte. Scandalul se propagă în public. Nevoit, fără să primesc niciun răspuns oficial sau neoficial, prezint și eu public toate convingerile mele. 

Din păcate, domnul Director al MNAR, după vizita comisiei Georges Pompidou, în loc să scoată lucrările din expoziție și să le țină în depozitul MNAR pe durata expoziției și pe durata anchetei, alege să dea lucrările înapoi colecționarului! 

Îmi doresc ca, după declararea tablourilor FALSE de către comisia de experți, fiecare persoană care a cumpărat un bilet la MNAR (expoziția Brauner) să fie despăgubită, în procent de 4-6 % din prețul biletului! 

Experții români!

Am spus și o repet: există mari specialiști în muzeu. Șeful secției de restaurare este un profesionist pe care-l respect foarte mult, din păcate nu a fost ascultat. Angajații MNAR merită toată atenția și ajutorul opiniei publice, iar muzeul, mai mult ca oricând, merită susținerea Ministerului Culturii și al Asociației Prietenii MNAR.

Stimată doamnă Ministru!

Cultura noastră îndreaptă spre Ministerul Culturii un „strigăt de disperare”!

Pentru: 

- Patrimoniul construit (imobil) și Patrimoniul cultural naţional mobil (PCNM) care suferă în tăcere fără să fie restaurate; 

- experții români, cercetătorii avizați, critici de artă, chimiști, conservatori și restauratori de artă care trebuie susținuți în demersurile lor științifice și ajutați să-și publice cărțile de specialitate, nu certați sau blamați; 

Ministerului Culturii trebuie să se ocupe cu celeritate de patrimoniul instituțiilor statului care se pierde prin celebrele „drepturile litigioase” (exemplu colecția de artă Dona). Despre colecțiile retrocedate, NU există un raport oficial cu o analiză la nivelul muzeelor din ţară pentru a studia câte lucrări au fost restituite din colecţiile statului. Situația este foarte gravă. Propun ca statul român să fie reprezentat de un procuror, care, prin echipa lui, să strângă toate probele alături de experți și specialiști. Ministerului Culturii trebuie să înțeleagă că suntem în Europa, iar idei din celebru Decretul-Lege din 1974 al lui Nicolae Ceaușescu, nu au ce căuta în Nou Cod al Patrimoniului Cultural. 

FINAL!

Prefer să nu citez din Deng Xiaoping, ci să-mi îndrept gândul spre afirmațiile lui Theodor Pallady, care spunea: „Există tablouri false, dar există și falși colecționari”! Aviz amatorilor! 

Dedic această muncă de cercetare tuturor specialiștilor, prietenilor, familiei și profesorilor care mi-au fost alături. În amintirea expertului israelian Noam Zvi, aprind o lumină pentru drumul lui lin. Este cel care, acum 27 de ani, a avut încredere în mine și mi-a pavat drumul cunoașterii!”