Așa-zisa ”ortodoxie rusă” nu-i altceva decât un instrument imperial, care folosește credința pentru a înrobi popoarele ortodoxe

Mulți credincioși din țările ortodoxe, când ajungeau în Rusia, descopereau cu uimire și nedumerire că bisericile rușilor sunt pustii, doar câteva bătrânele în cârje făceau act de prezență și cam tot atâțea preoți în strae strălucitoare. Inclusiv de sărbătorile religioase.

Unii confrați din dreapta Prutului mă priveau suspicios când le vorbeam ce am văzut în Rusia, relatând că pentru majoritatea absolută a rușilor credința înseamnă ritualuri, beții și distracții bahice, că în realitate biserica rusă e legată de putere, nu de Dumnezeu, iar pe rușii de rând, rar dacă îi vezi pe la slujbe. Pentru cei din spațiul ortodox, care mai cred că Rusia reprezintă leagănul ortodoxiei mondiale, reconfrm ceea ce am mai spus ceva ani în urmă. 

De-a lungul anilor am fost de nenumărate ori în diferite regiuni din Federația Rusă. Multe biserici aveau alt statut decât cel de lăcaș de cult (muzee, galerii de artă, centre culturale etc), altele aveau lacăt la poarta de întrare. Nu pot să afirm că am întâlnit biserici pline cu credincioși sau o atmosferă evlavioasă în localitățile unde m-am oprit pe câteva zile sau ore (ultima dată am fost în Rusia în anul 2016).

Concluzia pe care am tras-o de la prima mea vizită în Rusia făcută cu mulți ani în urmă, rămâne neschimbată: ortodoxia rusă nu-i altceva decât un instrument imperial, care folosește credința pentru a înrobi popoarele ortodoxe, a le lua sufletele, libertatea și teritoriul.

În rest, propagandă imperială, mesianism, șovinism și gargară despre măreția și misiunea divină a Rusiei salvatoare pentru... naivi.