"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În perioada 14-15 decembrie, Bruxellesul a găzduit un summit istoric al liderilor Uniunii Europene, în cadrul căruia, președintele Consiliului European – Charles Michel – a anunțat decizia de a începe negocierile cu Ucraina și R.Moldova în vederea aderării la UE.
La rându-i, președintele Comisiei Europene – Ursula von der Leyen – a punctat că Ucraina a implementat 90% dintre recomandările pe care comisia le-a înaintat după acordarea statutului de stat candidat.
În aceeași zi, președintele Parlamentului European – Roberta Metsola – a scris pe Twitter: ”Europa este Ucraina. Ucraina este Europa”.
Astfel, Ucraina intră în a doua etapă a procesului de integrare europeană – cea mai lungă și mai dificilă.
În total, sunt trei astfel de etape: obținerea statutului de candidat; deschiderea procesului de negociere prin votul statelor membre și desfășurarea acestuia în conformitate cu implementarea secțiunilor de drept european; finalizarea procesului de negociere și ratificarea acordului de aderare.
Procesul de negociere în cadrul Uniunii Europene e descris suficient de detaliat. Fiecare stat admis în proces urmează aceeași cale de implementare a legislației europene în legislația națională.
În total, există 35 de secțiuni principale de implementare legate de aspecte precum piața liberă, libera circulație a angajaților, problemele legate de vize, serviciile financiare, politicile sociale, justiția, sistemul judiciar și pescuitul.
În prezent, există șapte condiții prealabile pentru începerea negocierilor între UE și Ucraina. Printre acestea se numără economia, politica, corupția și libertatea de exprimare.
În tot acest timp, Ucraina a făcut progrese în problemele economice, ceea ce însă nu se poate spune și despre problemele legate de corupție și structurile anticorupție.
Negocierile sunt considerate finalizate sub rezerva unei decizii pozitive a Consiliului Uniunii Europene, iar procesul în sine este luat în considerare numai după ce fiecare secțiune este închisă.
Acest proces durează mult timp și depinde atât de deciziile statului candidat, cât și de cele ale Consiliului Uniunii Europene. De exemplu, Croația și UE au început negocierile în 2005 și s-au încheiat în 2011. Serbia a devenit candidată în 2012, dar se află încă în a doua etapă a procesului de negociere.
Potrivit viceprim-ministrului de la Kiev pentru integrare europeană și euro-atlantică – Olha Stefanyshyna –, în numai doi ani, Ucraina va fi capabilă să implementeze toate obligațiile procesului de negocieri și să se pregătească pentru ratificarea acordului.
În prezent, Ucraina a îndeplinit 8000 de acte necesare și ar trebui să integreze cel puțin alte 2500. Remarcați și faptul că legislația UE e într-o continuă schimbare, deci este posibil să apară acte / obligații noi.
Ambasadorul UE la Kiev – Katarina Maternova – a declarat, în septembrie, că Ucraina va adera la UE în 2030, dar asta numai în condițiile unor eforturi sporite. De asemenea, potrivit acesteia, ”Uniunea Europeană ar trebui să fie pregătită să se extindă dincolo de actualele 27 de state membre. Fără schimbări în sistemul de vot, în sistemul decizional, numărul membrilor UE nu poate crește la infinit”.
Pentru fiecare stat în parte, aderarea la UE se corelează cu creșterea economică, investițiile și dezvoltarea infrastructurii.
Să ne uităm la schimbările pozitive din interiorul statelor după aderarea la UE, luând în calcul exemplul Poloniei, care a devenit membră UE în 2004.
Polonia intrase, în anul 2003, cu următorii indicatori economici:
– PIB nominal: aproape 200 miliarde dolari;
– Inflația: 0,8%;
– Rata șomajului: 20% (aceasta fiind în creștere încă din 1998);
Imediat după aderarea la UE, șomajul a început să scadă: de la 20% a ajuns la 18%. Datoria publică a scăzut ca procent din PIB, deși a crescut între 2000 și 2003.
Potrivit cercetărilor, în Polonia, după aderarea la UE, structura PIB-ului s-a schimbat din cauza investițiilor. Dacă la începutul anilor 2000, agricultura reprezenta 40% din PIB, după aderare, țara a beneficiat nu doar de fonduri UE, ci și de afacerile unor investitori privați.
S-au făcut investiții masive în dezvoltarea ingineriei mecanice și în producția de mașini. Drept urmare, începând cu 2014, Polonia a devenit cel mai mare producător de aparate electrocasnice complexe din Europa, devansând la acest capitol state precum Italia și Germania.
E de remarcat și faptul că nu întotdeauna unui nou membru al UE i se oferă acces deplin la piața comună.
Situația economică a Ucrainei în vremuri de război
După începutul invaziei rusești la scară largă, economia Ucrainei s-a prăbușit dramatic: PIB-ul cu aproape 30%, exporturile – din pricina blocadei rusești din Marea Neagră – cu 42%, în timp ce rata șomajului a crescut la 21%.
În vara lui 2022, Banca Națională a Ucrainei (BNU) a crescut brusc rata de actualizare de la 10% la 25% – asta indica o creștere bruscă a inflației, care ajunsese la 26% în decembrie 2022.
În 2023, indicatorii s-au îmbunătățit: rata inflației de consum a scăzut la 5,6%, indicatorul PIB și-a oprit picajul și s-a oprit la + 2%, iar rata șomajului a coborât la 19%.
Inevitabil, războiul în plină desfășurare dăunează și amenință instituțiile statului.
Potrivit unui studiu realizat de BNU, principalele probleme sunt deteriorarea infrastructurii, emigrația la scară largă și creșterea inechităților pe piața muncii. BNU a estimat că, în prezent, procesul de reconstrucție a Ucrainei necesită pe puțin 411 miliarde dolari.Într-o potențială perioadă postbelică, Ucraina se așteaptă ca nivelul investițiilor să crească la 30-35% din PIB în decursul primilor opt ani. Diversele tipuri de investiții – atât private, cât și cele din partea UE – pot deveni cel mai mare motor al creșterii macroeconomiei. Sprijinul financiar al UE și investițiile private vor stimula potențialul economic, mai ales dacă Ucraina va adera.
Ce câștigă UE prin aderarea Ucrainei?
Printre politicieni există opinii diverse privind perspectivele integrării europene a Ucrainei. Dacă pentru Ucraina, integrarea e o perspectivă a creșterii economice, a stabilizării instituțiilor statului și a dezvoltării țării în ansamblu, atunci, reversul situației e că Uniunea Europeană va ”obține” un stat cu o rată ridicată a șomajului, cu un PIB nominal scăzut – doar 160 miliarde dolari – și cu o datorie publică uriașă (conform așteptărilor guvernanților de la Kiev, aceasta se va ridica la 106% din PIB-ul țării).
De asemenea, printre statele UE există deja unele care se opun aderării Ucrainei. Potrivit Ungariei, ”Ucraina nu este pregătită pentru aderare”. Mai mult, Viktor Orban nu dorește ca Ucraina să primească finanțări.
Dincolo de atitudinea cunoscută a Budapestei, în 2022, Biroul Președintelui Ucrainei a raportat că Olanda, Austria și Irlanda sunt ”problematice” în ceea ce privește aderarea Ucrainei la UE. Și Germania s-a opus. Cu toate acestea, în luna noiembrie a acestui an, ambasadorul german la Kiev – Martin Jager – a anunțat că Germania s-a răzgândit și sprijină aderarea.
”Vedem șanse mari pentru ambele țări în această aderare. În ceea ce privește cooperarea economică, credem că aderarea Ucrainei la UE va avea mari avantaje atât pentru Germania, cât și pentru Ucraina”, a precizat el.
La rându-i, Ucraina poate reprezenta interes pentru Uniunea Europeană din punct de vedere geografic și din cauza situației de securitate. O integrare a Ucrainei în Uniunea Europeană ar finaliza procesul de unificare a Europei de Est și de Vest, ducând la dispariția unei întinse zone gri. UE va avea ocazia să devină un jucător autosuficient din punct de vedere geopolitic pe arena internațională. Aderarea Ucrainei la UE ar însemna formarea unei rețele de interacțiuni între regiunile europene de la Marea Baltică până la Marea Neagră, reînviind astfel proiectul Inițiativei celor Trei Mări format din statele baltice și cele de pe malurile Mării Negre și ale Mării Adriatice.
În plus, noile procese din jurul Ucrainei ar putea permite și o viitoare integrare a Turciei – granițele UE vor deveni mult mai apropiate decât sunt în prezent. Asta deși, începute în 2005, negocierile de aderare ale Turciei au fost înghețate în 2016 de către Parlamentul European din cauza ”încălcării drepturilor omului și a lipsei statului de drept”.
Să nu uităm nici faptul că piața ucraineană este atractivă pentru investiții. Ambasadorul Germaniei la Kiev – Martin Jager – a spus că aderarea Ucrainei la UE este ”o mare șansă economică”. Potrivit acestuia, firmele germane sunt interesate să investească în Ucraina, în special în surse regenerabile de energie.
Astfel, în această ordine de idei, aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană ar stimula creșterea economică nu doar în Ucraina, ci și în țările europene.
Nu în ultimul rând, Ucraina este profitabilă și din perspectiva bogățiilor solului. Participarea Ucrainei la funcționarea celor patru libertăți europene (circularea mărfurilor, capitalul, forța de muncă și investițiile) va oferi Pieței Comune a UE un nou impuls pentru dezvoltare.
