Un martir întru Hristos. Vânat de Securitate, preotul Ilie Borz a slujit în clandestinitate, alăturându-se grupului de rezistență condus de Alexandru Ticus. Arestat în 1950 și condamnat la 4 ani de închisoare, părintele Borz avea să moară martiric în temnița Aiudului. Veșnica sa pomenire!

Pagina de Facebook a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău amintește despre martiriul preotului greco-catolic Ilie Borz, care, vânat de Securitate, a slujit în clandestinitate o lungă perioadă, alăturându-se grupării de rezistență condusă de Alexandru Ticus. Arestat în 1950 și condamnat la 4 ani de închisoare, părintele Ilie Borz avea să moară martiric în temnița Aiudului, în august 1952. 

Vă prezentăm informațiile oferite de dr. Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale: 

”Preoți și dascăli sălăjeni în temnițele comuniste: Preotul-martir Ilie Borz (1912-1952) 

S-a născut în satul Ratovei, din părinții Florian și Maria, care erau agricultori. După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit și și-a început cariera preoțească în satul Bobota, iar după 6 luni cedează parohia, care era foarte numeroasă, unui preot cu familie și preia parohia Drighiu și filia Aleuș. Până în anul 1948, la desființarea Bisericii Greco-Catolice, reușește să construiască noi lăcașuri de cult în ambele sate. 

După interzicerea cultului greco-catolic, a refuzat trecerea la ortodoxie și a continuat să predice clandestin în localitatea Drighiu și în satele vecine. Reușește să scape de prima încercare de a fi arestat, în decembrie 1948, și se ascunde la cumnatul fratelui său din Bobota, iar după două luni, fiind legitimat de către organele de Miliție, știind că este urmărit de către Securitate, revine în zona Drighiului.

Ascuns prin păduri și pe la casele oamenilor, continuă să oficieze în clandestinitate. Tot acum îi întâlnește pe conducătorii grupului de rezistență condus de Alexandru Ticus, iar la începutul anului 1950 se predă autorităților, fiind și el inclus în lotul grupului ‹Ticus›. Condamnat la 4 ani de închisoare, a decedat în temnița comunistă de la Aiud, în august 1952”.

Veșnica sa pomenire!