"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Astăzi, 12 decembrie 2023, se împlinesc 128 de ani de la nașterea bunicului meu matern, dr. Ilie Lazăr, patriot român maramureșean, fidel apropiat de Iuliu Maniu, exemplu de devotament și jertfă pentru multe generații.
“Giulești este satul în care am văzut lumina soarelui și ai cărui locuitori îmi sunt dragi, mare parte fiindu-mi tovarăși de joacă și școală primară. Îmi sunt dragi câmpurile, pădurile, văile, râurile pitorești, dar mai presus de toate îmi sunt dragi amintirile din satul meu. Minunatele obiceiuri din străbuni, portul adevărat românesc, cântecele, jocurile unice în felul lor, bisericuța din lemn de la mănăstire, din secolul al XVI-lea, și mai presus de toate, în satul meu este multă omenie. Familii vechi, cu diplome de nobili de prin secolul al XIII-lea, cum sunt familiile: Rednic, Pop, Pârja, Onița si altele, toți ‹bocotani› (țărani chiaburi) cum li se spune. Satul meu este ‹vatra› familiei nobile Rednic. Din satul meu a ieșit Episcopul Atanasie Rednic”. (Ilie Lazăr. ”Amintiri”, Academia Civică, 2000)
Activitatea lui politică și naţională s-a detașat, în mod special, în preajma şi în timpul Marii Uniri de la Alba-Iulia, din 1918, având câteva momente remarcabile:
– În noiembrie 1918, a fost primul ofiţer român care, după 144 de ani de ocupație habsburgică, a înălţat drapelul românesc pe clădirea Primăriei din Cernăuţi.
– A organizat administraţia românească din comitatul Maramureş împreună cu alţi fruntaşi politici din zonă.
– A organizat Gărzile Naţionale în tot Maramureşul.
– A fost desemnat să reprezinte Maramureşul, plasa Ocna Şugatag, la semnarea Actului Unirii de la Alba-Iulia, devenind cel mai tânăr semnatar dintre cei 1228 de delegați.
– Pe drumul spre Alba-Iulia s-a ocupat de protecţia lui George Pop de Băseşti, președintele Partidul Național Român.
– A fost desemnat să însoţească delegaţia românilor ardeleni pentru predarea Actului Unirii la București, unde a fost primit de primul ministru, Ionel Brătianu şi de generalul Prezan.
– După 1918, a organizat administraţia românească în judeţul Satu-Mare, participând la primirea în Careii Mari a Majestăţilor Lor, Regele Ferdinand și Regina Maria.
– A fost membru fondator al PNȚ (10 octombrie 1926).
– A fost deputat și chestor în mai multe legislaturi.
– Fiind împotriva oricăror forme de dictatură, a suferit și a făcut închisoare politică sub toate regimurile (3 luni la Turnu, în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, 7 luni la Târgu-Jiu, în timpul dictaturii Mareșalului Antonescu și 17 ani și jumătate în timpul dictaturii comuniste).
– În 1944, Marele Iuliu Maniu i-a propus să facă parte din al doilea Guvern Sănătescu ca ministru al Lucrărilor Publice. Ilie Lazăr i-a răspuns: ”Domnule Președinte, nimeni din familia mea nu mi-a lăsat în testament această funcție, așa că dați-mi voie să vă refuz. Vă cer permisiunea însă să-mi permiteți să plec pe front să contribui și să ajut Armata Română la eliberarea Transilvaniei”.
– După ieșirea din pușcărie, a fost obligat de către Securitate să se stabilească la Cluj, unde a trăit în condiții mizere, dar cu multă demnitate, până la moartea sa, survenită la data de 6 noiembrie 1976.
– La data de 4 decembrie 2019, dr. Ilie Lazăr împreună cu Mara Lazăr (soția sa), Lia-Lazăr Gherasim (fiica sa), Ioan Gherasim (ginerele său) și Wilhemina Urdea (soacra sa) au fost reînhumați în cimitirul Bellu catolic din București. Până la acea dată, ei își dormeau somnul de veci în cimitirul vechi din cartierul Mănăștur, la Cluj-Napoca.
Dr. Ilie Lazăr este cavaler al “Ordinului Ferdinand I”, înființat de către Regență in 1929 și acordat tuturor celor care au contribuit semnificativ la Unirea tuturor românilor. Ultima decernare a fost in anul 1937.
Potrivit art. 20 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii pentru instituirea “Ordinului Ferdinand I” și a “Medaliei Ferdinand I”, promulgate prin Înaltul Decret Regal nr.1537 din 17 mai 1929, publicat în Monitorul Oficial nr. 107 din 18 Mai 1929, regulament aprobat prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 2533 din 30 iunie 1930, rangul de Ofițer al Ordinului "Ferdinand I" este egal cu rangul de ofițer “Steaua României” și superior celui de ofițer "Coroana României“.
