Napoleon, un apogeu al delirului numit Revoluția Franceză

Văd o oareșcare discuție despre Napoleon cel din film și cel din istorie, chipurile filmul nu i-ar fi pe potriva personajului istoric. N-am văzut filmul (vreau să-l văd) dar asta e irelevant față de chestiunea în discuție.

Ideea e așa: adversarii filmului spun că Napoleon a fost mult mai mult decât un tiran mânat de ambiții așa cum se vede în film, a fost și un reformator care a scos Europa din toropeală și a așezat-o pe calea modernității cu o serie de reforme ale căror efecte le simțim până în ziua de azi - reforme care se subînțelege că ar fi „bune”. Iar asta este o teză eronată.

Avem cel puțin un exemplu de țară care a dus-o foarte bine fără reformele de origine franceză: Marea Britanie. În Marea Britanie nu a existat și nu există sistemul constituțional de factură franceză (știți cum se zice la Londra: nu avem nevoie de o lege care să ne spună să respectăm legile), modernizarea britanică a mers pe un drum diferit față de cel trasat de Napoleon în Europa și s-au descurcat foarte bine, cred eu. 

Apoi vine beleaua că Napoleon a fost apogeul delirului numit Revoluția Franceză, de unde ni se trag o grămadă de necazuri până în ziua de azi. Revoluția Franceză începută sub sloganul drepturilor omului a sfârșit în tiranie – stabilind traseul tuturor revoluțiilor ulterioare care au început bine și s-au terminat extrem de prost, modelul Revoluției Franceze a inspirat o mulțime de sociopați să ia puterea și să provoace moartea a milioane de oameni. Modelul britanic a reușit să garanteze drepturile omului și fără să provoace războaie în serie (și chiar să le garanteze, nu ca în Uniunea Sovietică).

Apoi modelul napoleonian a constituit o sursă de inspirație pentru alte serii de sociopați mai mici sau mai mari, de la Hitler și Stalin în jos prin toată lumea asta (nici nu mai are rost să amintesc de efectele modelului napoleonian în America Latină). Sistemul politic al lui Napoleon a fost în esență unul măcinat de corupție și nepotism de sus în jos, altă belea transferată asupra popoarelor europene. La fel, victoriile militare ale lui Napoleon, oricât de geniale și minunate, au avut ca rezultat crearea unor psihoze geopolitice în spațiul german și cel rusesc, obsesii de pe urma cărora încă suferim chiar în ziua de azi. 

Pentru mine unul cel puțin, bilanțul contabil al lui Napoleon nu îi este tocmai favorabil pe termen lung, așa că nu pot decât să mă bucur că voi putea vedea un film care (posibil) trece de faza laudativă.