Nu doar "omul nou"

bolșevic, caricatură a celui paulin, a reușit să fie fabricat înainte de căderea comunismului, dar mai ales strategia rusificării a izbutit de minune. Din Ucraina în Moldova și din țările baltice în alte foste republici sovietice, în larg răspândita și prospera diasporă rusească și non-rusească, dar rusofonă, regăsim mult invocata "lume rusă". Ea este o realitate. A ține cont de ea, dar a nu îi face concesii inutile, a crea alternative durabile și profunde, a nu jigni pe unii și a nu îi victimiza iarăși pe alții - asta este/va fi marea artă a gestionării moștenirii URSS. 

O cale echilibrată și mai ales funcțională nu s-a găsit, în ciuda războiului, nici măcar în Ucraina, unde amânarea alegerilor are la bază, fie și nedeclarat, inclusiv polarizarea populației. 

La noi, nu chestiunea rusească joacă un rol, ci tocmai "opusul", occidentalizarea prin integrarea UE și NATO. Oriunde ne uităm, manipularea prin îngroșarea fronturilor și încețoșarea perspectivei istorice și de viitor deopotrivă reprezintă baza anunțatelor victorii electorale.

DOXA!