EXCLUSIV. Dezvăluiri de pe frontul invizibil. Uriașa importanță a dronelor în condițiile intensului război electronic pe care Rusia îl poartă în Ucraina. Ce presupune munca operatorilor militari de UAV-uri. Relevanța proiectului ”Radio Himera” / Anna Neplii

Până la momentul 24 februarie 2022, atunci când mă gândeam la drone, primul lucru care îmi venea în minte era filmarea calitativă a peisajelor. Practic, dronele erau asociate cu divertismentul, eventual cu un platou de filmare sau cu alte activități de agrement. 

Acum, în Ucraina invadată de ruși, dronele comportă asocieri total diferite. Asta e inevitabil.  

Trăim vremuri în care tehnologiile se dezvoltă și sunt implementate cu o repeziciune de-a dreptul uluitoare. Aceste realități se aplică tuturor sferelor activității umane, iar războiul nu face excepție. 

Războiul dronelor 

E indubitabil: războiul din Ucraina a schimbat multe dintre ”legile” și ”reglementările” de război stabilite anterior. Printre evoluții se numără și marele accent care se pune pe rolul jucat de drone. Prin urmare, operatorii militari de UAV-uri au devenit din ce în ce mai importanți în cursul acestui război de proporții. 

În ciuda faptului că tehnologia UAV-urilor nu este una nouă, industria aferentă a cunoscut modernizări și evoluții majore de-a lungul invaziei rusești la scară largă. 

Evidențele de pe front certifică faptul că dronele sunt eficiente. Inițial, Ucraina s-a bazat pe drone ale armatei SUA, acestea fiind de mari dimensiuni și foarte scumpe, costul final putând ajunge la câteva milioane de dolari. Însă beneficiile acestora sunt mai mici decât cele ale UAV-urilor chinezești mici, al căror cost variază, în funcție de model, de la 300 la 3000 de dolari. Dronele sunt consumabile, iar costul lor ar trebui menținut la minimum. În plus, o dronă de mari dimensiuni e mai ușor de identificat și de doborât.

 E adevărat – în primele zile ale invaziei rusești, dronele Bayraktar au jucat un rol important. Însă, atunci situația de pe front era diferită – rușii își transportau echipamentele prin intermediul unor coloane mari, iar când UAV-urile Bayraktar loveau un tanc sau un vehicul blindat din coloană, reușeau să distrugă și o parte din logistica militară de lângă, producând pierderi consistente.

Operatorii militari de UAV-uri. Cât mai multă invizibilitate 

Acum însă, războiul pozițional presupune o condiție esențială: cât mai multă invizibilitate. 

Munca unui operator militar de UAV-uri nu este deloc una ușoară. Fiecare model de dronă are propriile caracteristici care trebuie studiate cât mai temeinic. În general, recunoașterea aeriană comportă mult mai multe aspecte decât controlul unor drone. 

Există trei domenii principale de activitate ale operatorilor de UAV-uri: 

1. Recunoașterea aeriană – e vorba, în special, de acțiuni ce vizează detectarea inamicului: acumularea de informații privind locațiile exacte ale pozițiilor rusești și echipamentul deținut. 

2. Ajustarea artileriei – determinarea coordonatelor exacte ale țintei din imaginile prezentate de dronă și transmiterea rapidă a acestora pentru uzul artileriei. 

Cel mai adesea, determinarea coordonatelor e efectuată de un grup de așa-numiți ”cercetători aerieni”, care funcționează ca parte a unei brigăzi de artilerie. Acești specialiști nu doar că sunt versați în topografie militară, dar cunosc foarte bine specificul luptei de artilerie și tipurile de arme uzitate într-o misiune sau alta.

3. Controlul UAV-urilor de atac reprezintă o zonă separată ce necesită un alt tip de pregătire. Operatorul dronelor de atac trebuie să aibă o serie de abilități, printre care lucrul cu explozibili. Pe de altă parte, unele tipuri de drone de atac (în special modelul FPV) sunt controlate prin intermediul unor ochelari VR, care nu doar că au un cost mare, dar necesită și o pregătire specială.  

Drone vs. oameni 

Recunoașterea aeriană prin intermediul UAV-urilor este o modalitate eficientă – cel mai important e că presupune pierderi reduse de personal, aceasta fiind o prioritate absolută pentru Ucraina, care dispune de mult mai puțin personal militar decât Rusia. Viața umană este neprețuită. Așadar, o dronă în valoare de aproximativ 3000 de dolari este a-priori mult mai profitabilă, chiar dacă ar decola o singură dată, decât o acțiune umană directă.

De asemenea, drona transmite informații mai rapid decât un om. O persoană trebuie să străbată fizic drumul dus-întors, să fotografieze și să redeseneze schematic zona, ceea ce presupune timp și poate da naștere la erori. Omul riscă să fie rănit sau să moară, iar asta înseamnă și pierderea ireversibilă a informațiilor. 

În schimb, când drona ajunge în poziția dorită, operatorul primește imediat toate informațiile necesare și precise, în același timp fiind transmise către artilerie. Chiar dacă inamicul reușește să distrugă drona, imaginile și coordonatele captate de aceasta se află deja pe tableta operatorului. 

O singură dronă poate salva viețile a cel puțin 50 de soldați ucraineni 

Tot datorită UAV-urilor, armata ucraineană poate avertiza rapid despre diverse mișcări ale inamicului, existând posibilitatea de a înțelege mișcările sale ulterioare. Astfel de informații pot salva mai mult de o singură viață. 

Potrivit unor estimări aproximative, o singură dronă poate salva viețile a cel puțin 50 de soldați ucraineni. Dronele de tip FPV se dovedesc a fi și mai profitabile. La urma urmei, acestea costă doar 300 dolari per bucată și pot distruge echipamente inamice în valoare de sute de mii sau milioane de dolari. Când se reușește așa ceva, eficiența e maximă. 

Nu oricine poate fi operator militar de UAV-uri 

A se înțelege că nu orice persoană este capabilă să controleze UAV-uri. E adevărat, sunt mulți solicitanți, însă cei mai mulți dintre aceștia își doresc să devină operatori de drone pentru a se mai îndepărta de primele linii, unde viața e un fel de iad trăit. Pe de altă parte, e vorba și de calitățile personale, de abilitățile respectivilor. 

Oricare dintre direcțiile de recunoaștere aeriană necesită o memorie bună (aproape fotografică) pentru a recunoaște zonele vizate.

Explicațiile unui ofițer de informații din Garda Națională  

”Când pilotam drona, în funcție de situațiile întâlnite, am încercat mereu să nu zbor pe aceeași rută. De exemplu, când trebuia să fac mai multe zboruri către același punct, mă duceam dintr-o parte și mă întorceam printr-o altă parte. Când faci asta, inamicul nu poate înțelege de unde decolează drona. Însă când înțelege, un obuz va zbura direct spre tine”, a explicat ”Fin”, un ofițer de informații din Garda Națională, în exclusivitate pentru jurnaliștii Podul.ro.

Un operator de UAV-uri trebuie să-și mențină în permanență atenția cât mai concentrată. Nu este deloc neobișnuit ca aceștia să fie nevoiți să traverseze zone minate sau pline de numeroase obstacole. O astfel de persoană trebuie să știe cum să interpreteze sunetele pe care le aude și cum să înțeleagă topografia fără dispozitive suplimentare. Operatorul trebuie să fie capabil să mascheze și să întărească corect pozițiile din care lucrează. Toate aceste aspecte sunt realmente esențiale în condiții de front. 

Războiul electronic al Rusiei 

Cercetătorii aerieni au sarcina de a monitoriza câmpul electromagnetic. De asemenea, ei trebuie să țină cont de datele și evoluțiile primite de la dispozitivele tehnice. Pentru că, dacă ar uita vreo procedură, inamicul ar recunoaște semnalul și ar putea să lovească în plin. 

Comunicarea prin intermediul walkie-talkie trebuie folosită numai pe frecvențe închise, astfel încât rușii să nu poată asculta. Uneori, în funcție de situație și de evoluții, cercetătorii aerieni folosesc frecvențe radio deschise tocmai pentru a dezinforma inamicul. 

Unul dintre cei mai importanți și dificili factori este acela de a-ți desfășura munca sub echipamentul de război electronic al inamicului. De fapt, este vorba de o antenă care emite un număr mare de frecvențe radio, adică bruiaj și zgomot. Și toate astea în timp ce dronele funcționează la anumite frecvențe, care sunt folosite pentru a comunica către panoul de control. Războiul electronic reduce la tăcere întregul canal de comunicare, astfel încât semnalul să nu poată trece de la dronă la telecomandă.  

”Folosind coordonatele GPS, drona este legată de un anumit punct de la sol. Datorită acestui fapt, ea se opune vântului și poate rămâne într-un punct sau altul. Când echipamentul de război electronic funcționează, GPS-ul nu poate funcționa. Prin urmare, drona nu va mai ‹înțelege› unde se află și nici nu va putea obține un punct de sprijin la sol. Așa că va fi suflată de vânt ca un balon. În astfel de situații, operatorul trebuie să se lupte și cu vântul, nu doar cu rușii. El trebuie să controleze camera, iar asta ține de îndemânarea și de abilitățile lui”, ne-a explicat ”Fin”. 

Finalmente, operatorul va trebui să readucă drona în zona de unde a decolat, iar aceasta ar putea fi și la o distanță de 11-12 kilometri. Nu în ultimul rând, dispozitivele de război electronic blochează semnalul posturilor de radio, ceea ce interferează cu o coordonare eficientă a activității unităților de luptă, cauzând o multitudine de probleme.

Radio ”Himera”

Cu toate acestea, recent, la 10 octombrie, viceprim-ministrul Ucrainei pentru inovare, educație, știință și tehnologie – l-am numit pe Mykhailo Fedorov – a anunțat că dezvoltatorii ucraineni au creat postul de radio ”Himera”, care se bazează pe o tehnologie unică, aceasta permițându-i să funcționeze sub sistemele de război electronic ale inamicului. Ceea ce înseamnă că rușii nu vor putea să blocheze semnalele radio și să le descifreze.  

Mai mult, postul de radio ”Himera” poate fi integrat într-un sistem de conștientizare și avertizare cu privire la situațiile critice, putând fi folosit și în operațiunile de căutare sau evacuare a soldaților. Sistemul acestui post de radio poate fi gestionat de o manieră simplă, prin intermediul unei aplicații instalate pe telefon.