"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Apărarea Ucrainei în fața invadatorilor ruși este, cu siguranță, o necesitate fără de care statul ucrainean ar înceta să mai existe. De asemenea, protejarea vieții celor care apără suveranitatea Ucrainei e o sarcină la fel de importantă.
”Pe front sunt și mulți medici, întrucât ei salvează soldați. În consecință, medicii sunt ținta numărul unu pentru inamicii ruși”, a explicat – într-un interviu exclusiv acordat pentru Podul.ro – medicul de front care poartă indicativul ”Kavkaz”.
Acesta activează în cadrul Brigăzii Comune de Asalt a Poliției Naționale, numită ”Lyut”. Brigada amintită efectuează misiuni de luptă în regiunea Donețk, în special în direcția Bakhmut. Trebuie punctat că militarii din ”Lyut” au luat parte la eliberarea așezărilor de la sud de Bakhmut – Andriivka și Klishchiivka, pe 15, respectiv 17 septembrie.
Încleștările sângeroase continuă. Împreună cu militarii, medicii merg direct pe câmpul de luptă pentru a acorda primul ajutor. Spre deosebire de medicii obișnuiți, medicii de front pot fi persoane fără studii medicale, dar care stăpânesc abilitatea de a oferi îngrijiri de urgență.
Pentru a înțelege care e specificul acestei munci, dar și cum decurge viața salvatorilor din prima linie, Podul.ro l-a intervievat pe medicul de front ce poartă indicativul ”Kavkaz”, acesta activând de două luni în zone de conflict. Kavkaz, în vârstă de 22 de ani, nu a făcut studii medicale și nici nu a lucrat vreodată în acest domeniu. Alegând să devină voluntar sanitar, tânărul a trecut prin săptămâni de antrenament și practică.
”Este foarte greu să ajungi să stăpânești cunoștințele medicale. Nu degeaba un medic studiază chiar și 9 ani. Totul depinde de cât de motivat ești”, ne-a spus acesta.
Pe front contează fiecare secundă. E crucial să nu te pierzi în caz de urgență.
”La început a fost dificil din punct de vedere psihologic. Am văzut multe nenorociri. Când am văzut prima rană am fost confuz, dar mi-am jurat că stupoarea asta nu se va mai repeta niciodată în cazul meu. De-atunci am lucrat cu cea mai mare atenție”, a precizat Kavkaz.
Întrebat care a fost cea mai îngrozitoare situație prin care a trecut, medicul ne-a relatat despre o zi în care a participat la scoaterea morților de pe câmpul de luptă:
”Au început bombardamente grele chiar când am ajuns în zona respectivă. Colegul meu era rănit în spital, eu rămăsesem singurul medic. Toată responsabilitatea era pe mine. Moartea era pretutindeni în jur. Atunci mi-am dat seama că pe front nu este deloc așa cum îmi imaginasem…”.
În prezent, Kavkaz lucrează la un punct de stabilizare unde acumulează experiență înainte de a se întoarce în primele linii.
Din punct de vedere legal, medicii de front nu pot efectua operații chirurgicale critice sau transfuzii. Sunt permise doar intervențiile mici și absolut necesare – de exemplu, în cazul rănirii cavității bucale, pot face o incizie pentru a introduce furtunul. Practic, principala muncă a unui medic de front este aceea de a opri sângerarea masivă cu un turnichet sau prin tamponare și bandajare. Dacă există lichid în plămâni, medicii pot efectua drenajul. De asemenea, ei oferă anumite medicamentații.
Când activează în zonele de conflict, medicul de front trebuie să se gândească mai întâi la siguranța sa, alegându-și pozițiile astfel încât riscul de a fi rănit să fie cât mai scăzut.
”Dacă rănitul se află într-o zonă roșie, supusă focului direct al inamicului, atunci nu pot încerca altceva decât să-i pun un turnichet și să-l trag în zona galbenă pentru acțiuni ulterioare. Zona galbenă este mai mult sau mai puțin ferită de bombardamente”, ne-a explicat Kavkaz.
Medicii de front funcționează conform protocolului MARCH aprobat de Tactical Combat Casualty Care (TCCC), care stipulează că cel mai important lucru este oprirea sângerării masive, întrucât o persoană moare în numai câteva secunde din cauza unei hemoragii.
Când se află în zona roșie, este necesar ca medicii să fixeze turnichetul cât mai sus posibil – 5-8 centimetrii deasupra sângerării, pentru a salva cât mai mult din membrul afectat, dacă se pune problema amputării. Potrivit indicațiilor Comandamentului Forțelor Medicale ale Forțelor Armate ucrainene, schimbarea turnichetului cu o altă metodă de oprire a sângerării se poate face numai în primele două ore după aplicarea inițială a turnichetului, această procedură fiind numită ”conversie”. Inevitabil, mulți factori pot juca un rol major în astfel de situații – tipul rănii, circumstanțele, condițiile meteorologice și așa mai departe. Nu toți medicii de front sunt capabili să facă o conversie corect și la timpul cuvenit. Drept urmare, a precizat Kavkaz, există multe cazuri de amputare a membrelor, deși o parte dintre aceste amputări ar fi putut fi evitate.
Esențială este și asigurarea permeabilității căilor respiratorii. Rănile deschise în torace pot cauza pneumotorax – din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic, aerul pătrunde în cavitatea pleurală și pune presiune asupra plămânului. Totodată, pe front importante sunt și stabilizarea pelvisului, verificarea leziunilor cerebrale și a hipotermiei.
Când există mulți răniți, aceștia sunt clasificați în funcție de gravitatea plăgilor, folosind culori: ”galben” pentru rana de glonț sau de schijă cu sângerare masivă; ”roșu” pentru probleme respiratorii; ”negru” pentru amputări de membre și pentru alte răni foarte grave. Dacă rănitul nu poate fi evacuat, teoretic, trusa de prim ajutor folosită de medicii de front ar trebui să fie suficientă pentru a-l menține în viață timp de două zile.
”De cele mai multe ori, rănile sunt cauzate de schije. Desigur, o foarte mare problemă sunt comoțiile cerebrale, acestea fiind întâlnite foarte des. Din păcate, fiind puțini medici de front, nu este posibil să tratăm prea mult timp aceste comoții. Cunosc militari care continuă să lupte și după ce au suferit cinci comoții cerebrale”, ne-a explicat Kavkaz.
