”Operațiunea antiteroristă” a Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah. Câteva concluzii

1.Războiul Rusiei în Ucraina și ”operațiunea antiteroristă” a Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah demonstrează că în zile noastre principiile dreptului internațional devin de la o zi la alta tot mai irelevante. ”Dreptul forței” ia tot mai mult locul ”forței dreptului”. 

2.În secolul XXI epurările etnice mai sunt un element de rezolvare a sensibilelor probleme interetnice. Și dacă ai petrol sau „valoare geopolitică” pentru SUA și Occident, poți să te dedai la epurări etnice fără grijă. „Lumea liberă” va închide ochii la atrocitățile și crimele comise. Păzea însă, exemplele rele sunt molipsitoare. Oare dacă Occidentul ar fi luat atitudine față de epurarea georgienilor din Osetia de Sud în timpul războiului ruso-georgian din august 2008, astăzi am fi avut oare epurarea etnică din Nagorno-Karabah? 

3.Rusia, prin incapacitatea sa de a se implica în conflictul azero-armean, demonstrează că-și pierde influența nu dor în Ucraina, Republica Moldova, dar și în Caucaz. Turcia, pe de altă parte, înarmând și susținând Azerbaidjanul își extinde influența tot mai mult în spațiul ex-sovietic (pe lângă Azerbaidjan, vezi relațiile ei cu țările din Asia Centrală). Să ne așteptăm la o implicare mai mare a Turciei și în Republica Moldova pentru a-și ”apăra” frații găgăuzi...

4.”Operațiunea antiteroristă” a Azerbaidjanului în Nagorno- Karabah va conduce la o erodare și mai profundă a Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO). Apartenența Armeniei (alături de Rusia, Belarusi, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan) la CSTO nu a ajutat-o în conflictul azero-armean. Probabil că acum nu doar Armenia dar și celelalte state se întreabă care este rostul aflării lor în CSTO.

5.„Operațiunea antiteroristă” a Azerbaidjanului în Nagorno- Karabah demonstrează și lipsa de eficiență a pretinselor trupe ruse de pacificare. După războiul de 44 de zile din anul 2020, Rusia a introdus în zonă circa 2000 de ”pacificatori”. La fel ca și în Republica Moldova, Osetia de Sud sau Abhazia, trupele „de pacificare” s-au dovedit a fi inutile. Republica Moldova are o dovadă în plus pentru a denunța acordul Elțin-Snegur din iulie 1992 și a acorda trupelor ruse pretins pacificatoare statutul pe care acestea îl au în realitate – de trupe de ocupație. Amintesc că, potrivit articolului 8, acordul menționat poate fi denunțat unilateral de către Republica Moldova.