Unii episcopi sunt regizori, scenariști și coregrafi

nedeclarați ca atare în evidența practicanților profesiilor liberale. Nu fac în consecință în prezent grevă la Buftea precum colegii lor din America pe colinele din Los Angeles.

Îmi aduc aminte ca ieri de vizita episcopului luteran de Württemberg, cu sediul la Stuttgart, Eberhardt Renz. Ca unul care am demarat un parteneriat cu nemții în primii mei ani de studii la Heidelberg cu Arhiepiscopia Clujului, condusă de părintele meu Bartolomeu, am dorit ca o parte a atenției și sprijinului să vină și spre Galați, orașul meu de baștină. În acest context, a avut loc această vizită de pomină. Nu intru în detalii, urmând să revin cu altă ocazie, ci mă rezum la partea cvasi-filmică a momentului.

Pe atunci decât (sic!) Episcopul Casian al Dunării de Jos, între timp avansat Arhiepiscop, reușise după multă osteneală și frământare, sprijinit politic și economic - funcționa încă relativ bine Sidex-ul și mai erau resurse în oraș -, să renoveze frumoasă catedrală ctitorită de episcopul și apoi Mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu la începutul secolului XX. Era și este una dintre bisericile mele preferate de care, de copil, m-am legat pe viață.

Ajuns cu Renz și soția lui, alături de regretatul Manfred Wagner, pe treptele edificiului, a început ghidajul profesionist al vlădicului. Dar nu oricum. Pe măsură ce înaintam în biserica aflată în beznă, pe fundal auzindu-se un murmur sau ison care se revărsa tainic de la strană - seminariști! -, Casian vorbind și eu traducând, cu adaosurile de rigoare pentru ca mesajul să fie înțeles de un om din altă cultură, ceea ce făcea ca traducerea mea să fie suspect de lungă în raport cu originalul, se aprindeau lumini în colțuri, apoi pe laterale, iar la final, exploziv, candelabrele. Pentru un minut am fost orbit, dar nu de frumusețe, ci de brutalitatea înscenării. Pe loc i-am și spus să înlocuiască lumina albă cu cea galbenă, ceea ce a și făcut spre surprinderea mea.

Casian aștepta "nota". Renz, om civilizat, umblat prin lume, ce să zică? Schön, sehr schön, very nice. Cumva dezamăgit că efectul copleșitor nu a topit răceala teutonică, aștepta evaluarea mea. Am spus ce mi-a venit pe moment: Nicolaescu! Sergiu Nicolaescu! Cred că a luat răspunsul meu drept compliment.

Doxa!