Radu Jude, un profesionist al luptei de eliberare și propășire

Ce valoare are o operă artistică? Una estetica, să producă o emoție sau o reflecție, să respecte o formă a frumosului, sau una etică, să fie implicată social, să înfiereze o nedreptate sau să îndemne la progres?

Disputa este veche și repetitivă. Pentru comunistul Picasso, opera de artă este un mijloc de luptă, o armă împotriva capitalismului, nu are nici o treaba cu esteticul decadent. În aceeași paradigmă a intrat și realismul socialist, ca orice formă de propagandă care și-a subordonat arta.  

Astăzi, arta cinematografică este o variație interesantă. Cei care iau premii respectă o linie etică, care le justifica orice aproximare estetică.

Radu Jude este un exemplu potrivit. Recenzia entuziastă pe care i-o face stângistul Le Monde ar fi putut apărea în Scânteia, fără probleme de traducere și adaptare. Filmul cineastului ”dialectician” se ridică ”din nou” la luptă împotriva societății neoliberale, aflată, n'est pas?, într-o stare cumplită, produsă de economia de piață. Valoarea centrală a filmului este ”munca”, atât de degradată în societatea postcomunistă.  

Sper că ați recunoscut tonul vibrant al cronicii, care anunță noi și noi premii pentru acest film angajat. Jude este profesionist al luptei de eliberare și propășire, deja multi laureat. Onoare muncii și vizionare plăcută.  

Nu încercați sa produceți filme reacționare, care să arate vreo calitate a capitalismului. Veți deveni dușman de clasă, iar premii veți vedea doar la televizor.