"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Care este primul lucru ce vă vine în minte când vă gândiți la lunetiști? Poate imaginea unui bărbat misterios și singuratic, care se furișează la adăpostul nopții, pândindu-și ținta metodic, timp de ore-n șir, dacă nu zile la rândul?
Dar dacă vorbim despre un lunetist militar? În cele mai multe cazuri, creierul rearanjează rapid această imagine, adăugând tranșee, sârme ghimpate, câmpii și păduri.
”Trebuie spus că, în general, lumea îi romanțează foarte mult pe lunetiști. Totuși e bine de știut că lunetiștii reprezintă încă o cheltuială majoră pentru Forțele Armate ale Ucrainei, o cheltuială care însă rămâne puțin eficientă. În prezent, mulți lunetiști sunt recalificați ca operatori de drone FPV”, a declarat lunetistul ucrainean Dmytro Finashyn.
Purtând indicativul ”Fin”, Dmytro Finashyn a activat, încă din 2015, în batalionul operațional care poartă numele generalului-maior Serhiy Kulchytsky, unul dintre eroii Ucrainei. Inițial, Fin a fost operator UAV, ulterior devenind lunetist.
Din cauza multiplelor răni suferite în cursul anului trecut, Dmytro Finashyn nu mai poate îndeplini misiuni pe câmpul de luptă. Prin urmare, el servește în Garda Națională ca ofițer de informații, ocupându-se de probleme ce țin de aeronavele fără pilot. În 2022 lui Dmytro i s-a decernat titlul de erou al Ucrainei cu ordinul ”Steaua de Aur”. De remarcat că mulți dintre camarazii săi de arme au primit postum această distincție.
În cele ce urmează, Dmytro Finashyn dezvăluie culisele vieții de lunetist militar, totodată spulberând cele mai populare mituri despre lunetiști.
Ce fac lunetiștii pe front
Grupurile de lunetiști sunt împărțite în echipe destinate apărării sau ofensivei. În funcție de situații, lunetiștii lucrează în perechi.
”Înainte de invazia rusească la scară largă, făceam parte dintr-o grupare de sabotaj, de contra-lunetiști, formată din 20 de persoane. Gruparea mai includea artileriști ce asigurau focul de acoperire, medici, un inginer și un pluton de recunoaștere aeriană”, ne-a relatat Fin, care la vremea respectivă făcea parte dintr-un pluton de recunoaștere aeriană ce activa într-un grup de lunetişti.
Inevitabil, sarcinile lunetiștilor depind de evoluțiile evenimentelor. De exemplu, dacă există informații despre activitatea unui lunetist inamic, trupele ucrainene vor desfășura acțiuni pentru a-l lichida. Se caută locația cea mai probabilă a inamicului și se începe o vânătoare reciprocă.
”Obișnuiam să venim pe poziții și să căutăm țintele. Întotdeauna există o mare responsabilitate personală”, a punctat Dmytro Finashyn.
”Snipingul nu este despre adrenalină. E mai mult o poveste flegmatică. Snipingul nu este pentru toată lumea, deși, dacă îi iei la întrebări, mulți îți vor spune că ar vrea să devină lunetiști”, ne-a spus Fin, fără să-și ascundă zâmbetul.
Lunetiștii și femeile
El ne-a relatat că, în batalionul său, există regula de a nu înregimenta niciodată femei. În primul rând, pentru femei e foarte incomod din punct de vedere al igienei și al condițiilor de viață. Când își pândește țintele, nu e deloc neobișnuit ca un grup de lunetiști să se afle într-o anumită cameră din care nu pot ieși perioade îndelungate, fără a avea posibilitatea de a face un duș sau de a merge la toaletă. În situații de genul acesta, bărbații n-au probleme să se dezbrace unii în fața celorlalți, dar, atunci când există o femeie, contextul devine delicat.
”În al doilea rând, mai este un aspect deloc de ignorat. Orice s-ar spune, când o femeie e prin preajmă, bărbații – în loc să se gândească la cum să își îndeplinească cel mai bine sarcinile – se gândesc cum să o impresioneze pe acea femeie”, ne-a explicat Fin.
Din această cauză, a continuat el, multe femei intră adesea în concediu de maternitate după doar un an, deși s-au folosit deja anumite resurse pentru formarea lor militară.
Evident – punctează Dmytro –, nu toți bărbații sunt pregătiți pentru provocările vieții de front.
”Odată, pe la începutul invaziei, în zona noastră de acțiune au fost aduși militari din cadrul Forțelor de Operațiuni Speciale. Mi-a părut rău pentru ei. Era un martie friguros și umed. Țin minte că s-au întors dintr-o misiune și ne-au întrebat unde să doarmă. Timp de o săptămână am locuit împreună în același HMMWV (vehicul militar – n. red.). Este incredibil de dificil din punct de vedere fizic și psihologic”, și-a amintit Fin.
Luptătorii Forțelor de Operațiuni Speciale
Cu toate acestea, nu este deloc ușor ca cineva să ajungă în cadrul Forțelor de Operațiuni Speciale. Mai întâi trebuie să finalizezi un curs de calificare, unde viitorii luptători sunt instruiți din greu. Somn minim, exerciții fizice dificile, condiții nefavorabile – totul este aproape la fel ca pe front. În tot acest timp, luptătorii trebuie să atingă o serie de rezultate notabile pentru a-și certifica aptitudinile. Așa ceva nu este pentru oricine.
”De exemplu, când îți închei ziua ești atât de obosit încât te găsești în pragul de a-ți pierde cunoștința. Însă, după numai 30 de minute ești trezit din somn și trebuie să-ți continui instrucția, munca”, a explicat Fin.
Tuturor militarilor li se fac teste psihologice generale și în unele cazuri teste de IQ. Dacă situația o cere, unii militari pot fi supuși testelor poligraf, deși acestea nu comportă consecințe juridice ca atare.
Ce trebuie să înveți pentru a deveni lunetist
”Sună frumos să spui că ești lunetist sau că vrei să ajungi unul dintre ei, însă, de fapt, antrenarea unui lunetist presupune o cheltuială mare, iar eficiența e redusă în acest moment. Prin urmare, cei mai mulți lunetiști se recalifică și devin operatori de drone FPV”, a precizat Fin.
Nu poți ajunge imediat lunetist. Cineva se poate alătura trupelor și poate ocupa o anumită poziție inițială în angrenajul militar general, dar pentru a ajunge în postura de lunetist trebuie să-și creeze o reputație adecvată. Dacă iese în evidență pentru aptitudinile sale, persoana în cauză va fi trimisă la o școală militară. În funcție de diversele departamente, durata instruirii și programul de formare sunt diferite.
În prezent, Garda Națională și-a redus ușor durata de instrucție, aceasta fiind în general de 2 luni. Unii dintre militari pot fi trimiși la pregătire avansată în străinătate, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Fin, care s-a pregătit încă 4 luni în Germania.
Exercițiile standard pentru personalul militar sunt următoarele – pregătire fizică, antrenament pe diverse tipuri de teren, cursuri de teorie, pregătire inginerească, pregătire în medicina tactică, topografie, tipuri de camuflare și așa mai departe. După această etapă începe pregătirea specializată.
”Dacă ajungi la primul nivel – cel de lunetist de infanterie –, atunci vei exersa în continuare curățarea spațiilor. Asta pentru că un lunetist de infanterie este precum o unitate cu normă întreagă ce lucrează alături de plutonul său, pluton care poate avea sarcina de a intra în clădire”, a zis Fin.
”În teorie, te învață balistica internă, adică ce se întâmplă când glonțul e pe țeavă, dar și balistica externă – ce se întâmplă după ce glonțul e lansat. Există mulți factori care îi pot afecta zborul”, a mai precizat Fin.
Factorii ce pot afecta precizia loviturii
Zborul unui glonț e afectat de temperatura aerului, presiunea atmosferică, umiditate, distanță, temperatura prafului de pușcă, vânt, încălzirea țevii și așa mai departe.
”Sunt mulți factori pe care trebuie să-i iei în considerare. Fiecare lovitură trebuie gândită în ansamblu. Ce se întâmplă în jurul tău ar trebui calculat din timp. Dacă ești deja pe poziție, în mod normal ai definit deja totul în mod clar”, a subliniat Dmytro Finashyn.
În timpul ”vânătorii”, lunetistul e atent la o multitudine de aspecte, dincolo de ”vânatul” propriu-zis. Stația meteo portabilă îl ajută enorm. Dacă o va fixa pe un trepied cu o giruetă și o va conecta la smartphone, aceasta îi va arăta puterea și direcția vântului. În zilele noastre, procedura comportă simplificări notabile, întrucât tehnologiile / aplicațiile existente permit calcularea corecțiilor necesare lovirii țintei.
Însă stația meteo îți arată doar puterea și direcția vântului care suflă pe lângă lunetist, în timp ce ținta poate fi la 1000 de metri distanță sau mai bine. Toate aceste aspecte presupun o sumedenie de calcule suplimentare, distanța și înălțimea fiind elemente cruciale.
”Viteza glonțului va fi diferită în funcție de distanța și înălțimea la care se află ținta. Vântul nu este static, ceea ce complică semnificativ situația. Să știți că abilitățile lunetistului vin odată cu experiența acumulată, altfel nu se poate”, a punctat Fin.
Vântul poate afecta și imaginea văzută prin lunetă. Pe de altă parte, dacă tragi de mai multe ori din același loc, trebuie să iei în calcul și că, mai devreme sau mai târziu, îți vor zbura înapoi niște ”răspunsuri”, fiindcă ți-ai dezvăluit locația.
Cât de costisitoare este pregătirea unui lunetist
De regulă, lunetiștii ucraineni foloseau UAR-10, o pușcă semi-automată de producție ucraineană ce se vrea a fi analogă puștii automate americane AR-10. Această armă nu este de ajuns, lunetistul mai trebuie să își achiziționeze o serie de componente suplimentare. La urma urmei, statul îți oferă doar un angrenaj menit împușcării – ”o pușcă cu vizor”, vorba lui Fin.
În prezent, lunetiștii ucraineni au oportunitatea de a-și cumpăra pe cont propriu arme mult mai bune decât cele primite de la stat. Alegerile depind de obiectivele vizate, de abilitățile lunetistului și de posibilitățile lui financiare.
Mai jos, vă prezentăm un set minimal necesar oricărui lunetist care activează pe fronturile din Ucraina:
– pușca simplă: 2.450 euro;
– patul puștii: 460 euro;
– dispozitivul de ochire: 4.900 euro;
– monobloc: 730 euro;
– cele două picioare ale puștii: 370 euro;
– telemetrul: costul variază între 490-850 euro;
– stația meteo: 850 euro;
Așadar, costurile minime ale unor astfel de seturi variază între 10.250 și 10.610 euro.
Inevitabil, acestor sume li se adaugă și alte costuri. Fiecare lunetist își stabilește echipamentul suplimentar, cantitatea și tipul muniției.
Antrenamentele sunt, la rânduul lor, costisitoare. Cel mai popular cartuș printre lunetiști este cel de calibrul 308, al cărui cost per bucată începe de la 2,5 euro. Creșterea prețului per lovitură este direct proporțională cu creșterea distanței la care vor trage. Costul unor astfel de cartușe poate varia de la 6 euro la 12-17 euro. De notat și că un lunetist efectuează mii de trageri în timpul antrenamentelor
De ce a scăzut nevoia de lunetişti în timpul războiului
”Cea mai lungă distanță la care am tras este de 250 de metri, iar cea mai mică e de 60 de metri”, a precizat Fin.
În același timp însă, o dronă de atac, care costă doar 285 de euro, poate zbura în orice zonă, parcurgând distanțe uriașe, distrugând numeroase ținte și obiective.
”Desigur, existența lunetiștilor pune o mare presiune psihologică. Inamicului îi este frică să înainteze când știe că lunetiștii lucrează în zonă”, a precizat Dmytro Finashyn.
Tot el ne-a explicat că cei mai mulți oameni obișnuiesc să se raporteze la lunetiști în funcție de filmele mai mult sau mai puțin romanțate pe care le-au văzut. Există percepția total falsă că lunetiștii rămân într-o singură poziție timp de câteva zile, fără a avea posibilitatea de a mânca sau de a folosi toaleta. Cu toate acestea, nu de puține ori lunetiștii își pre-echipează locațiile cu strictul necesar. În plus, lunetiștii lucrează în perechi, ceea ce le permite să se schimbe între ei. Contează enorm și spațiul în care își desfășoară misiunile – nu îi veți vedea într-un câmp deschis în timpul zilei, întrucât dronele inamice îi vor repera.
”Să presupunem că nimic nu decurge conform planului și ajungi într-o situație în care nu te mai poți mișca, fiindcă altminteri ai fi lovit de gloanțe. Credeți-mă că, dacă ai ajuns într-o astfel de situație, chiar nu-ți mai arde de nevoile zilnice”, a punctat Fin.
El ne-a relatat și un aspect care spune multe – în cele trei luni de război în care a fost pe câmpul de luptă a folosit pușca de numai patru ori, în schimb a uzitat zilnic drona.
”Adevărul e că plasticul funcționează mult mai bine ca omul când vine vorba de explorare și supraveghere. O persoană trebuie să găsească o anumită poziție, să o asigure și să redeseneze terenul, în timp ce drona poate realiza asta rapid și foarte eficient. Dacă lucrurile merg prost, operațiunea se soldează cu răniți și morți. În schimb, fără a-ți asuma riscuri umane, o dronă Mavic condiționată, care costă în jur de 3000 de dolari, poate parcurge distanțe considerabile, totodată filmând 30 de minute la o calitate full HD”, a rezumat Dmytro Finashyn.
