"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Începând de sâmbăta trecută, doamna Niculina Moica este președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România (AFDPR). Decizia a fost statuată prin votul Congresului AFDPR.
Doamna Niculina Moica a fost arestată de Securitate în 1959 pe când avea doar 15 ani (era elevă în clasa a IX-a, în Reghin), într-un lot ale cărui condamnări au însumat nu mai puțin de 295 de ani de temniță grea și muncă silnică. Organizația anticomunistă din care a făcut parte se numea ”Uniunea Tineretului Liber”.
”Familia mea a fost zdrobită de Securitate”, mi-a spus doamna Moica, nu fără un tremur care, deși abia perceptibil, i-a întunecat privirea.
(Adolescenta Niculina Moica / fotografia a fost realizată cu mai puțin de un an înaintea arestării)
După arestarea sa a urmat arestarea tatălui (avea să-i audă tusea pe coridoarele Securității din Târgu Mureș, fapt ce a demolat-o pe interior), fără a se face vinovat de vreo culpă reală, oricare, fiind anchetat brutal și aruncat în pușcării și lagăre de exterminare, în timp ce mama i-a fost dată afară din casă, aceasta fiind confiscată lalolaltă cu întreaga avere a familiei. Biata femeie a fost nevoită să muncească prin casele altora pentru a-și duce traiul de pe o zi pe alta, fără să știe absolut nimic despre soarta unicului copil și a soțului.
După anchetele de la Securitatea din Târgu Mureș, copila de odinioară avea să treacă prin penitenciarele Jilava, Botoșani și Arad, unde a cunoscut și numeroase viețașe (femei anticomuniste condamnate la detenție pe viață, multe dintre acestea pierind în spatele gratiilor, în chinuri de nereprodus).
(Foto: Fortul 13 Jilava / sursa: arhiva Podul.ro)
”Am simțit că sunt colegă de cameră cu moartea”, mi-a spus doamna Moica.
După eliberare, Niculina Moica avea să fie marginalizată, ostracizată și supravegheată în permanență de Securitate, care nu doar că i-a transformat prietenii și vecinii în turnători, dar i-a intrat și în casă (toate acestea fiind probate de înscrisurile aflate în dosarul de urmărire).
(Tânăra Niculina Moica)
De reținut următorul detaliu: în dosarul amintit se găsește și o notă prin care Securitatea dispunea din nou, la 11 decembrie 1989, punerea Niculinei Moica sub o strictă supraveghere.
”Cel mai trist este că acum sunt foarte mulți oameni din generația mea care susțin că nu știau ce se întâmpla. Cum e posibil să nu știi, când se făceau mii de arestări, când dispăreau oameni nevinovați peste noapte? Probabil că nu voiau să știe. Peste dramele sutelor de mii de deținuți politici, comuniștii au presărat o amnezie controlată. Din nefericire, cred că o vină o poartă și poporul ăsta al nostru care s-a obișnuit să uite mult, mult prea repede”, mi-a spus doamna Niculina Moica, într-un interviu oferit în urmă cu niște ani (detalii AICI).
