”Să trăiești liber, ori să mori!”. Principiile morale care i-au călăuzit pe partizanii din Rezistența Armată făgărșeană. Luptătorii din munți se socoteau reprezentanții autentici ai poporului român, fiind ostași ai Țării și ai Crucii

De-a lungul luptei pe care au purtat-o cu demnitate, până la cele din urmă consecințe, partizanii făgărășeni conduși de Ion Gavrilă Ogoranu au respectat o serie de principii ale moralei creștine, acestea ajutându-i să reziste și să rămână curați sufletește. Despre aceste principii va fi vorba în cele ce urmează: 

1. Dragostea dintre membrii grupului, credinţa în demnitate, în verticalitate. Toţi partizanii grupării erau tineri care se cunoşteau de copii, îşi știau calitățile / defectele și erau gata să moară unul pentru celălalt dacă era nevoie. Și a fost nevoie. 

2. Durerile unuia dintre partizani erau ale tuturor, iar bucuria unuia era bucuria celorlalți. 

3. Toţi partizanii au iubit munţii, toți crescuseră la poalele acestora. La rândul lor munţii i-au iubit şi i-au ocrotit, dovadă că niciunul dintre membrii grupului n-a murit pe munte. Răniți au fost, dar morţi nu au fost în munte din rândul partizanilor făgărășeni. 

4. Partizanii nu au tras niciodată în soldații trimişi împotriva lor, având convingerea intimă că adevărații vinovaţi nu se aflau în munți. Ei au răspuns cu foc numai atunci când nu puteau ieși altfel din încercuire. Socoteau că ostaşii nu sunt vinovaţi cu nimic, că adevărații vinovaţi sunt aceia care au ordonat ca tinerii români să fie trimişi pentru a se ucide unul pe altul pe cărările munților. 

5. Luptătorii din munţi nu au distrus obiective economice, nu au incendiat pădurea. 

6. Partizanii făgărășeni nu au luptat din spirit de aventură. Principalul motiv pentru care Grupul Carpatin Făgărășean a rezistat timp de şapte ani a fost credința în Dumnezeu şi Rege, fiecare partizan considerându-se a fi un ostaş al Țării, al Bisericii strămoşeşti şi al Majestății Sale Regele Mihai. Grupul Carpatin Făgărășean nu a întreprins niciodată vreo acţiune care să nu se poată încadra în onoarea militară și onoarea religiei creştine. Principala trăsătură a Rezistenţei Armate Anticomuniste din munți a fost caracterul ei naţional. Partizanii au considerat că datoria lor cea mai sfântă e să lupte şi să moară pentru neamul românesc. 

O altă trăsătură a rezistenţei armate din munţi a fost caracterul ei creştin. Tot timpul partizanii au avut conştiinţa că apără nu numai Ţara și Neamul, dar şi pe Hristos Dumnezeu, că apără Biserica, idealurile lor creștine, negândindu-se şi nefăcând nici cea mai mică deosebire că unii erau greco-catolici, iar alţii ortodocşi. 

Luptătorii din munţi se socoteau a fi reprezentanţii autentici ai poporului român. În condamnările lor la moarte, securiştii consemnau că aceștia s-au substituit statului, că spuneau că sunt Statul. 

Luptătorii din munţi şi-au fundamentat acţiunea atât pe onoarea militară, cât şi pe morala creştină, totodată considerându-se ostaşi ai Țării şi ai Crucii. 

A treia trăsătură a Rezistenţei Armate din munţi rezidă în caracterul ei profund monarhist. Odată, la cabana ”Bâlea Casacadă”, în vara anului 1952, legendarul conducător al Grupului Carpatin Făgărășean – l-am numit pe Ion Gavrilă Ogoranu –, simțind că trebuie să vorbească ceva în fața oamenilor, le-a spus următoarele: “Spuneţi celor din ţară că mai există un colţ din Regatul României care nu şi-a plecat capul înaintea comuniştilor, şi va rămâne liber atâta timp cât capetele pe care le vedeţi vor rămâne pe umerii celor care le poartă!”

Idealul partizanilor a fost curat. Ei nu au avut de apărat nici averi, nici privilegii de clasă. Am putea asemăna lupta lor cu fapta unui om ce trece prin faţa unei case care arde, aude că acolo e un copil ce strigă după ajutor, şi nu mai stă să se-ntrebe ce și cum, ci intră direct în flăcări. Partizanii au intrat în luptă pentru că în foc era însăși ființa neamului nostru. 

Potrivit lui Ioan Eșan (”Vulturii Carpaților”, Editura RAR, 1993), deviza Vulturilor Carpatini a fost ”Să trăiești liber, ori să mori!”. 

Toți cei care doresc să susțină proiectul Expoziția Centenar Ion Gavrilă Ogoranu, organizată în sala mare a sediului Fundației omonime, o pot face prin contribuții vărsate în contul IBAN: RO48RNCB0090120742810001, BCR, beneficiar – Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, CIF 28081579, sau în contul Revolut aferent numărului de telefon +40722749249, cu mențiunea “contribuție Expoziția Centenar”, ori depunând în casierie, la sediu, contra chitanță. Detalii la numărul +40722749249; e-mail: [email protected].