"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-un amplu interviu pe care mi-a făcut onoarea să mi-l acorde, în iunie, la Poienărei, pe prispa casei sale (detalii AICI), inginerul și profesorul Nicolae Iulian Cujbescu (79 ani / foto dreapta sus) – fiul preotului martir Nicolae Andreescu (foto jos), odinioară executat la zid, în Valea Piersicilor, alături de partizanii conduși de Toma Arnăuțoiu (foto stânga sus) – mi-a relatat pe larg cutremurătoarea dramă a familiei Andreescu, persecuțiile securistice vizându-i, ani la rândul, și pe cei doi copii ai părintelui (ambii minori la momentul execuției).
Amintesc că preotul Nicolae Andreescu a fost unul dintre principalii susținători ai partizanilor din gruparea Arnăuțoiu, pe care îi ajuta cu alimente, îmbrăcăminte și informații.
La un moment dat, domnul Cujbescu și-a amintit că, prin ‘56, tatăl său a adus acasă un cub enorm de halva, care însă avea să se facă nevăzut la puțin timp după aceea. Asta mi-a amintit de un proces verbal de anchetă în care Toma Arnăuțoiu declara că primise niște halva în decembrie 1956. În cele ce urmează, vă prezint fragmentele din interviu în care este vorba despre acest episod:
Răzvan Gheorghe: Privind retroactiv, prin ochii copilului de odinioară, ați văzut / auzit ceva vreodată, care să vă facă să bănuiți că tatăl și mama dumneavoastră se numărau printre susținătorii luptătorilor din pădure?
Nicolae Iulian Cujbescu: Știam că partizanii existau – satele vuiau despre asta –, știam că autoritățile îi vânau, însă nici prin cap nu mi-a trecut că părinții mei ar avea vreo legătură cu ei. Acum însă, gândind cu mintea adultului, cred că unele aspecte ar fi trebuit să mă pună pe gânduri. Oarece semne au fost.
Răzvan Gheorghe: Mai exact, la ce semne vă referiți? Dezvoltați, vă rog.
(Inginerul și profesorul Nicolae Iulian Cujbescu / sursa foto: arhiva Podul.ro)
Nicolae Iulian Cujbescu: La un moment dat – cred că asta se-ntâmpla prin ‘56, când era criză alimentară –, țin minte că tata a adus acasă un ditamai cubul de halva. Parcă-l văd și acum… era enorm. Îl sorbeam din ochi și tare mă mai bucuram în sinea mea, pentru că îmi plăcea mult halvaua. Și acum îmi place. Porționam cubul în cap, socotind cât timp îmi va ajunge să mănânc din el. Peste numai două zile însă, am descoperit că nu mai rămăsese decât o bucățică. Vă dați seama că nu mi-am pus cine știe ce întrebări. Mi-am zis, mă, cine știe, a dat-o tata cuiva, o fi avut oameni la lucru. După ani și ani, am privit cu alți ochi acest episod. Cred că halvaua le era destinată partizanilor lui Toma Arnăuțoiu. Îmi aduc aminte că, în anii aceia, dispăreau din casă și alte alimente, însă niciodată n-am dat atenție acestor situații. Eram doar un copil, mă preocupau doar școala și joaca.
Răzvan Gheorghe: Vă mărturisesc că mi s-a făcut pielea de găină. Este foarte probabil ca halvaua despre care dumneavoastră vă amintiți că a dispărut în mod subit, cândva în cursul anului 1956, să fie aceeași halva la care făcea referire partizanul Toma Arnăuțoiu, într-un proces verbal de anchetă datat 7 ianuarie 1959. Iată ce relata acesta:
”La sfârșitul lunii decembrie 1956, i-am trimis pe Arnăuțoiu Petre și pe Jubleanu Constantin cu un pachet la Marinca Chirca, pentru părinții mei. În acest pachet le trimiteam două cojoace, niște miere, două pachete cu halva, 1-2 kilograme făină albă, niște ciorapi, o bucată cașcaval și suma de 300 lei.
În biletul pe care l-am trimis odată cu pachetul, scriam părinților mei că mierea o am de la preotul Constantinescu Ion, iar obiectele de la diferitele elemente cu care aveam legătură. Aceste obiecte și biletul au fost predate părinților mei de către Marinca Chirca și ne-a comunicat că s-au bucurat când au primit pachetul și biletul”.
(Partizanul martir Toma Arnăuțoiu, ofițer decorat al Armatei Regale Române / sursa foto: captură din Constantin Vasilescu, ”Rezistența Armată. O istorie în imagini”, Editura Manuscris)
Anul coincide – e vorba de sfârșitul lui decembrie 1956. Dumneavoastră vă găseați acasă în acea perioadă, sunt sigur, fiindcă era vacanța de iarnă. Toma Arnăuțoiu relatează că mierea i-a fost oferită de preotul Ion Constantinescu – preotul paroh din Poienărei, om de încredere al partizanilor, prieten și colaborator apropiat al tatălui dumneavoastră –, ulterior precizând că restul obiectelor / produselor enumerate au fost primite de la diverși alți susținători ai grupării. Printre principalii oameni de încredere se număra și tatăl dumneavoastră, Nicolae Andreescu, preot paroh în Nucșoara. Așadar, cel mai probabil, vorbim despre aceeași halva.
Pe de altă parte, e cunoscut că frații Toma și Petre Arnăuțoiu obișnuiau să-și ajute pe cât posibil părinții bătrâni (Laurenția și Ion ”Iancu” Arnăuțoiu), grav bolnavi și veniți după o primă perioadă de întemnițare, cărora le trimiteau pe ascuns, prin intermediul oamenilor de legătură, alimente, îmbrăcăminte și bani. Terorizați de Securitate și cu întreaga avere confiscată, bătrânii se zbăteau să supraviețuiască de pe-o zi pe alta. La un moment dat, Toma i-a trimis tatălui său și un inel de aur, pentru a-și pune dantura (ceea ce nu s-a mai întâmplat, având în vedere apropiata arestare a tuturor).
Nicolae Iulian Cujbescu: Nu știam despre acest proces verbal de anchetă. Da, sunt convins că vorbim despre aceeași halva.
Citiți întregul interviu AICI
