EXCLUSIV. Un erou pe nedrept uitat: fabuloasa viață, evadările și faptele de arme ale pilotului Petre Cordescu. Cum a evadat din România ocupată de trupe rusești, în septembrie 1944, la bordul unui avion semi-demontat. Aventura a continuat în Turcia și Chile / Fotografii document

Pilotul Petre Cordescu (foto sus, în dreapta) a fost un erou real al României. E trist și nedrept că numai câțiva dintre semeni i-au auzit numele. As al Aviației Române și protagonist al încleștărilor celui de-Al Doilea Război Mondial, Cordescu a doborât 6 avioane sovietice doar în cursul anului 1941, fiind decorat cu Virtutea Militară și Crucea de Fier clasa a II-a, dar și cu alte distincții.

(Medaliile pilotului erou Petre Cordescu / fotografie din arhiva familiei)

În 1942, doborât de antiaeriană pe teritoriul sovietic, Petre Cordescu ajunge într-un lagăr de prizonieri, dar numai pentru o scurtă perioadă, fiindcă va reuși să evadeze spectaculos împreună cu un camarad de suferință. Începând cu 1943, devine instructor de piloți. 

(Momentul în care pilotului Petre Cordescu i s-a acordat ordinul ”Virtutea Aeronautică” / fotografie din arhiva familiei)

Fiind cunoscut pentru verticalitate, pentru atitudinea fermă anticomunistă și pentru faptele de arme împotriva URSS, Cordescu este arestat în 1944, la puțin timp după momentul 23 august. Va urma o evadare realmente fabuloasă, una dintre primele evadări pe calea aerului din lagărul România: ajutat de elevii săi, Petre Cordescu reușește să se elibereze și să fugă din țara ocupată de trupe sovietice, împreună cu iubita, la bordul unui avion semi-demontat și lipsit de orice instrumente de navigație, pe care l-a pilotat fără probleme până în Turcia. 

Ulterior, viața îl va purta în America Latină, mai exact în Chile, unde și-a întemeiat o familie, a continuat să piloteze și a derulat o serie de afaceri. Avea să fie arestat după lovitura militară de stat, fiind catalogat drept ”comunist” doar pentru faptul că era român, fiind de notorietate că România era o odioasă dictatură comunistă, însă a fost eliberat imediat ce a arătat autorităților medaliile ce îi fuseseră acordate pentru luptele purtate împotriva URSS. 

(Petre Cordescu la anii bătrâneții, împreună cu nepoții Rodrigo și Gonzalo / fotografie din arhiva familiei)

Și moartea lui Petre Cordescu (Dumnezeu să-l odihnească!) s-a dovedit a fi o poveste în sine, pe care însă vă las să o aflați din cele ce urmează. 

Textul pe care îl veți citi are scopul de a recupera o parte din memoria pilotului erou Petre Cordescu. Articolul nu ar fi fost posibil fără inițiativa și ajutorul amicului Cristian Prisecaru – regizor, actor și scenarist –, care mi-a scris, în urmă cu ceva timp, întrebându-mă dacă nu vreau să fac un interviu cu nepotul lui Petre Cordescu –  Rodrigo Valenzuela Cordescu –, pe care îl găsise undeva în Chile. ”Evident că vreau! Mai întrebi?!”, i-am răspuns, trimițându-i un set de întrebări pe care l-a redirecționat pe adresa corespunzătoare. Tot Cristi s-a îngrijit să traducă răspunsurile pe care Rodrigo Valenzuela Cordescu ni le-a trimis în scris. Îți mulțumesc, Cristi! Evident, mulțumirile mele se îndreaptă și spre Rodrigo, care iată că aruncă o rază de lumină asupra destinului unui erou uitat pe nedrept, punându-ne la dispoziție și o serie de fotografii document. Văzând textul rezultat, am renunțat la ideea interviului propriu-zis, întrucât relatarea curge de la sine, așa cum veți remarca, totodată respectând cronologia faptelor și scoțând la lumină episoade neștiute de publicul din România.

Acestea fiind spuse, vă invit să citiți și să distribuiți mărturiile lui Rodrigo Valenzuela Cordescu (foto sus) despre bunicul său, pilotul erou Petre Cordescu: 

(Flota I a Regimentului 53 Vânătoare / fotografie din arhiva familiei) 

”Petre Cordescu s-a născut în București la 30 iunie 1916. Despre familia lui nu ne-au rămas prea multe informații, dar se cunoștea situația economică bună a părinților săi. Din păcate, și-a pierdut tatăl și mama când era foarte mic. Tatăl a murit în 1918, probabil în Primul Război Mondial, iar mama avea să moară de holeră în 1921. Tutela lui Petre a rămas în mâinile verișoarelor sale, Florica[i] și Marcela Cordescu, ambele urmând să devină cunoscute ca artiste în România și prin diverse părți ale Europei. 

Petre Cordescu a intrat la școala de aviație, absolvind în 1939.

(Pilotul Petre Cordescu alături de principele Cantacuzino / fotografie din arhiva familiei) 

Un as al Aviației Române 

1939-1941: Se apropia intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial. Evenimentele din Polonia, Franța și Anglia anunțau deja un nou front de atac german (de Est). La acel moment, Petre era deja repartizat la Escadrila 53 de Luptă, echipată cu aeronave HAWKER HURRICANE MK1.

(În centru, mareșalul Ion Antonescu, în stânga, în spatele acestuia, îl puteți remarca pe pilotul Petre Cordescu - e cel cu capul descoperit / fotografie din arhiva familiei)

22-06-1941: România își începe participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial, atacând Rusia în zorii zilei. În decursul acestui ani, Petre Cordescu avea să devină un veritabil as al Aviației Române, doborând 6 avioane sovietice. Primește medalii foarte importante din România (”Virtutea Militară”) și din Germania (”Crucea de Fier” clasa a II-a), dar și alte distincții. 

I-a fost acordată Crucea de aur cu baretă a Ordinului ”Virtutea Aeronautica cu Săbii de IDR nr. 2216 / 1.08.1941, pe brevetul căreia scrie: „Pentru curajul arătat în lupta aeriană din zona Bolgrad – Bulgaria, doborând două avioane sovietice”. A devenit Cavaler al Ordinului ”Virtutea Aeronautică cu Săbii” prin IDR nr. 3036 / 4.11.1941, brevetul având următorul text: „Pentru eroismul său dovedit în luptele aeriene de la Bolgrad, Vâlcov și Ismail, când a doborât cinci avioane inamice”. Pentru curajul arătat în cele 41 de misiuni de pe front, bunicului i-a fost acordată medalia ”Virtutea Militară de Război”, clasa a II-a prin IDR nr. 2827 / 22.09.1942, iar brevetul consemnează următoarele: „Pentru eroismul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în războiul împotriva Rusiei Sovietice din 1941”.

(Pilotul Petre Cordescu discută cu garda personală a mareșalului Ion Antonescu despre un posibil atac al sovieticilor, care, se pare, aflaseră de vizita acestuia / fotografie din arhiva familiei)

Evadarea din lagărul sovietic 

1942: Petre este doborât de artileria antiaeriană pe teritoriul sovietic. După o scurtă perioadă de captivitate, se reușește negocierea unui schimb de prizonieri cu un alt pilot sovietic capturat în România. Însă la momentul schimbului, sovieticii și-au modificat planurile, iar Petre, văzând că vehiculele se întorceau în lagărul de prizonieri, a decis să evadeze împreună cu un prizonier german. Zis și făcut. Au sărit într-un râu pentru a scăpa de urmăritori. Evadarea a fost încununată de succes. 

(Brevetul de acordare a Crucii de Fier clasa a II-a / document aflat în arhiva familiei) 

Instructorul de piloți 

1943: Petre Cordescu este repartizat în bătălia de noapte a bombardierelor (strategia aliată viza acum bombardarea câmpurilor petroliere românești de la Ploiești).

1944: Cei mai mulți dintre colegii săi – piloți ai Escadrilei 53 – fuseseră deja uciși în luptă. Doar 3 piloți din primii 12 mai erau în viață. E momentul în care Petre devine instructor pentru noii piloți. 

(Rânduri scrise Petre Cordescu despre colegii săi piloți doborâți pe câmpul de luptă / înscrisul de află în arhiva familiei) 

Arestarea. Și evadarea din România ocupată de trupe rusești 

23 august 1944: România întoarce armele și face o alianță cu Uniunea Sovietică. Încă din prima clipă, Petre Cordescu s-a opus ideii de a lupta în favoarea dușmanilor săi. Drept urmare, a fost arestat – cel mai probabil a fost închis în hangarul unde ținea lecțiile ca instructor.

(În hangarul unitiții înainte de arestare / fotografie din arhiva familiei) 

26 septembrie 1944: Elevii lui Petre au reușit să identifice un avion semi-demontat, fără instrumente de navigație, pe care știau că instructorul îl putea pilota oricum. I-au pregătit fuga și i-au adus prietena, pe Adina Vasiliu, ca să-l întâlnească la avion. Planul era să facă o mică petrecere și să-i îmbete pe gardieni. Așa s-a și întâmplat. Imediat ce gardienii s-au îmbătat, elevii l-au eliberat pe Petre și l-au condus în avion, unde îl aștepta iubita.

Așezat în brațele acesteia, fiindcă spațiul era strâmt și altfel un putea manevra aeronava, Petre Cordescu a decolat de pe aeroportul Mamaia-Constanta, exact când miliția sovietică se pregătea să intervină în forță, mai multe efective venind dinspre nord. Bunicul a decis să zboare la mai puțin de 100 de metri înălțime pentru a evita radarele, dar și pentru a atenua reacția tunurilor antiaeriene – deja se dăduse ordinul să fie doborât.

Lipsit de orice instrumente de navigație, Petre își dădea seama dacă se afla încă pe teritoriul românesc sau bulgar, doar după direcția în care erau îndreptate gurile tunurilor. Când a văzut tunurile îndreptate în altă direcție, a decis să aterizeze. Ajunsese în Turcia, mai exact în Corlu.

(Rânduri scrise de pilotul Petre Cordescu în contextul primirii ordinului ”Virtutea Aeronautică” / înscris aflat în arhiva familiei)

În Turcia. Și apoi spre Chile

Septembrie 1944 – ianuarie 1945: Petre Cordescu a fost primit ca un erou și a obținut azil politic în Turcia. Cel mai probabil, i-a ajutat pe turci cu vastele sale cunoștințe privitoare la vânătoarea aeriană de noapte, fiindcă Turcia trăia și ea experiența bombardamentelor nocturne ale Aliaților și ale URSS.

În ianuarie, Turcia era pe cale să procedeze la fel ca România, făcând alianță cu URSS, moment în care Petre Cordescu – anticomunist până în măduva oaselor – decide să plece în Italia (Napoli). De acolo s-a îmbarcat pe nava ”Sestriere” și așa a ajuns în Chile. 

Decizia de a merge în Chile și nu în Argentina s-a datorat faptului că în timpul călătoriei a întâlnit niște germani care i-au relatat despre frumusețea regiunilor din sudul statului Chile, totodată promițându-i și un loc de muncă dacă avea să meargă acolo. 

Pilot al companiei lui Federico (“Fritze”) Führer

Odată ajuns în Chile, Petre Coredescu s-a dedicat agriculturii și aviației, eterna sa iubire. O perioadă a fost pilot al companiei lansată de Federico (“Fritze”) Führer[i], care pe atunci era considerat unul dintre cei mai mari piloți ai lumii. Bunicul a pilotat un avion amfibiu Grumman Albatros. 

La un moment dat, Petre s-a decis să emigreze în nordul statului Chile, unde a început să conducă o întreprindere țărănească. 

(Petre Cordescu împreună cu Federico “Fritze” Führer, considerat unul dintre cei mai mari piloți ai lumii / fotografie din arhiva familiei)

Lovitura de stat. Și nedreapta arestare 

11 septembrie 1973: În Chile a avut loc o lovitură militară de stat, comunistul Salvador Allende fiind răsturnat. 

1976: Dictatura militară l-a lovit și pe Petre Cordescu, acesta fiind considerat ”comunist” numai și numai pentru simplul motiv vă venea din România, care era o dictatură comunistă. Doar pentru originea sa românească, Petre a fost dus într-un lagăr de prizonieri. A reușit să scape mulțumită unui colonel care cunoștea istorie militară. Acesta a văzut medaliile acordate lui Petre Cordescu în lupta împotriva URSS și a ordonat să fie eliberat degrabă.

(Petre Cordescu și soția, Elvira Schmuck / fotografie din arhiva familiei)

Un anticomunist desăvârșit 

Cu toate acestea, după acest episod – bazat, repet, pe o confuzie –, nimeni un a mai vrut să se asocieze cu bunicul meu, oamenilor fiindu-le teamă să se asocieze cu un fost prizonier al dictaturii. E motivul pentru care au urmat aproximativ 7 ani de sărăcie extremă, Petre fiind nevoit să recurgă la vânătoarea de păsări și iepuri pentru a supraviețui. Era un vânător priceput cu pușca. A fost prea ocupat cu supraviețuirea de la o zi la alta, iar asta un i-a permis să lupte cu dictura și la nivel politic. Pe de altă parte, fiind un anticoumunist desăvârșit și un vechi luptător împotriva URSS, Petre Cordescu un ar fi făcut niciodată un front comun cu opoziția oficială de stânga. 

(Cu fiii - Paul și Vladimir / fotografie din arhiva familiei)

A așteptat să se elibereze din viață în aceeași zi în care a fugit de comunism 

Interesant este că Petre Cordescu a murit în aceeași zi (la o diferență de fix 50 de ani) în care odinioară evadase din România – 26 septembrie 1994. Avea 78 de ani. Moartea s-a datorat unui atac de cord. Și mai interesant este că, deși toți medicii spuseseră că urma să moară foarte curând, în termen de numai câteva ore, bunicul a așteptat totuși alte câteva zile, până când a venit un preot ortodox din Santiago, care i-a dat dezlegarea de pe urmă. Cei care l-au cunoscut obișnuiesc să spună că Petre Cordescu a așteptat să se elibereze din viață în aceeași zi în care a fugit de comunism”. 

(Rânduri scrie de pilotul Petre Cordescu despre cel de-Al Doilea Război Mondial / textul se află în arhiva familiei)

[i] Florica Cordescu – una dintre verișoarele care au deținut tutela lui Petre Cordescu – avea să devină soția academicianului, poetului și publicistului Eugen Jebeleanu.

[i] Federico (“Fritze”) Führer era considerat unul dintre cei mai buni piloți din lume. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, fusese pilot Lufthansa pe ruta Buenos Aires-Santiago. După război a revenit în Chile, s-a stabilit la Puerto Montt și s-a asociat cu Walther Roth Minte, împreună înființând, la 24 iulie 1952, o companie de transport aerian care efectua zboruri între Puerto Montt și Chile Chico, folosind aeronava Grumann G-21 A Goose (cunoscută ca ”Sea Bee”). Federico (“Fritze”) Führer opera pe cea mai dificilă rută aeriană din lume – adică traversa Anzii. Era cunoscut pentru faptul că își urma ruta zilnic, în orice fel de condiții climaterice, punctual și sigur. Federico Führer, Ernesto Hein Águila și francezul Eduardo Simon Bernheim sunt considerați prima generație de aviatori din Patagonia.