Războiul, la granița României. Ioan Stanomir avertizează că absența lui Iohannis alimentează filorusismul, lăsând cale liberă unor personaje precum Diana Șoșoacă: "Rolul președintelui României nu este doar de a reprezenta statul român în exterior"

"România trebuie să scoată capul din nisip și să înțeleagă că atacurile asupra porturilor Reni și Izmail sunt doar o parte a problemei", a reliefat politologul Ioan Stanomir, profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București, pe parcursul unei emisiuni a postului de televiziune Digi24, invocând în acest sens o serie de probleme cu care se confruntă țara noastră pe fondul războiului dus la scară largă de Rusia împotriva Ucrainei, de pildă lipsa investițiilor în domeniul militar naval, respectiv dialogul deficitar cu cetățenii al actualei puteri de la București.

Referitor la a doua problemă enunțată, Ioan Stanomir l-a criticat pe președintele României, Klaus Iohannis, a cărui absență în planul comunicării pe plan intern alimentează curentul pro-rus: "Rolul președintelui României nu este doar de a reprezenta statul român în exterior, ci de a reprezenta valorile în raport cu propriii săi cetățeni. Eu asta m-aș aștepta. Îl înțeleg pe președintele României că are angajamente electorale interne în raport cu foștii săi colegi. Dar nu îl mai înțeleg pe președintele României că nu insistă mai mult asupra mizelor de comunicare, pentru că filorusismul, evident în multe medii, se explică și prin absența președintelui României din această conversație, iar absența sa este compensată de prezența altora".

Continuând pe tema comunicării deficitare a puterii de la București, Ioan Stanomir a scos în evidență problema reprezentată de faptul că acest gol comunicațional este umplut de o serie de personaje toxice precum senatoarea Diana Șoșoacă, care practic monopolizează, într-un mod perfid, noțiunea de patriotism: "Nu Diana Șoșoacă trebuie să dețină monopolul definiției patriotismului în această țară. Dacă s-a întâmplat asta, este o tragedie. Tragedia nu e că Diana Șoșoacă face acest lucru, ci că alții nu o împiedică prin propriile lor argumente și că nu expun grotescul poziției sale".

Nu în cele din urmă, politologul a subliniat necesitatea ca românii să înțeleagă că războiul dus de Rusia nu are doar Ucraina drept țintă: "Sper că românii înțeleg foarte bine că Federația Rusă nu se oprește la Ucraina, că Federația Rusă nu se oprește la gurile Dunării. Federația Rusă are un plan foarte limpede de destabilizare a ordinii internaționale și de slăbire a ceea ce percep ei ca fiind inamicul. Și să fie foarte limpede pentru toată lumea, România face parte din această descriere globală a inamicului. Că noi nu suntem atacați acum e adevărat, dar interesele noastre ca parte din UE și NATO sunt atacate, pentru că o destabilizare a unor țări precum Franța, prin retragerea sprijinului Nigerului pentru industria nucleară franceză, conduce la slăbirea Uniunii Europene și creează probleme României".

Redăm ideile enunțate de Ioan Stanomir: 

- Proximitatea războiului crește tensiunea într-o societate. Dacă adăugăm la factorii de stres din societatea românească - instabilitatea economică, impredictibilitatea financiară, tensiunile sociale, precaritatea serviciilor - stresul impus din exterior de atacurile Federației Ruse, evident că apare ideea de război hibrid. Războiul hibrid nu înseamnă doar să trimiți un hacker să-ți umble prin calculator. Războiul hibrid înseamnă destabilizarea, slăbirea adversarului. Atunci este limpede că la ora actuală, Federația Rusă are niște interese. Interesul primordial este de a găsi alte puncte care să distragă atenția, de exemplu, de la sprijinirea directă a Ucrainei, de unde și aceste diversiuni pe care le întâlnim în relația Belarus-Polonia. Și este problema la Marea Neagră. Problema la Marea Neagră este încă și mai delicată, pentru că dacă privim pe o axă geografică Marea Baltică e securizată prin aderarea Finlandei și proxima aderare a Suediei. Nordul este bine păzit. În schimb, zona strategică ce e din păcate neglijată acum, așa cum a fost neglijată în trecut, este Marea Neagră. De ce? Pentru că ai trei state riverane, dintre care două poate bine intenționate, dar lipsite de mijloace, iar al treilea cu mijloace, dar cu propria sa agendă. Convențiile sunt draconice, pentru că ele de fapt fac de facto, dacă nu de jure, în condițiile unui conflict, Turcia stăpâna strâmtorilor. Asta era ceva ce se știa, apropo de investițiile bugetare. Unde sunt investițiile bugetare în domeniul maritim, în domeniul naval? Unde este flota României? Unde e factorul de descurajare? Pentru că blocada pe care o instituie de facto, dacă nu de jure, Federația Rusă în Marea Neagră, poate fi spartă, și știm asta din istorie, doar prin instituirea mecanismului de descurajare. Dacă încerci să ataci, din aer există avionul de avertizare, din mare există nava care să răspundă. Au fost două nave care au traversat zona de excludere impusă de ruși, monitorizate din aer de avioane occidentale. Acesta este situația. Noi trebuie să ne obișnuim cu faptul că acest conflict cu Federația Rusă nu se rezolvă în platourile de televiziune. Dacă se va rezolva, se va rezolva militaro-diplomatic prin identificarea unor puncte de compromis după niște schimbări pe plan militar. Atâta vreme cât acest conflict va fi semi-înghețat și vor fi atacuri cu drone dintr-o parte și din alta, nu putem avea speranța că acest stres care se exercită asupra societății noastre va scădea.

-  Vecinătatea cu Rusia asta înseamnă, inclusiv posibilitatea ca Rusia să te invadeze și să-ți răpească copiii. Asta în dreptul internațional e ceva care se situează între crime împotriva umanității și genocid. Dacă ai intenția de a slăbi fibra unei comunități, te aproprii de genocid. Președintele Putin știe cu siguranță ce face. Problema mai delicată este că nu toate statele au această perspectivă aș spune eu de claritate elementară. Mă uitam zilele trecute la recepția destul de călduroasă de care Rusia a avut parte în anumite medii, la acest summit Rusia-Africa. Și mă uitam, apropo de efectele globale ale acestei tragedii din Ucraina, la cazul din Niger, unde, foarte interesant, Nigerul are brusc aliați, Burkina Faso și Mali, două state care sunt destul de pro-ruse în ultima vreme. Am avut curiozitatea să mă uit pe Twitter, apropo de percepția asupra Rusiei, la discursul dictatorului militar din Burkina Faso. Este un om deosebit de tânăr care spunea nici mai mult, nici mai puțin că Rusia este nedreptățită pentru că i se omite contribuția ei la înfrângerea nazismului. Ceea ce vreau să spun, și să repet până la sațietate, este că Federația Rusă deține, precum Uniunea Sovietică, imense resurse în a manipula prostia, ura și resentimentele pe planetă. Iar lucrurile care par elementare pentru noi sunt foarte diferite din perspectiva unor țări precum cele din Africa. Ca atare, problema din Ucraina este o parte dintr-un puzzle. Sper că românii înțeleg foarte bine că Federația Rusă nu se oprește la Ucraina, că Federația Rusă nu se oprește la gurile Dunării. Federația Rusă are un plan foarte limpede de destabilizare a ordinii internaționale și de slăbire a ceea ce percep ei ca fiind inamicul. Și să fie foarte limpede pentru toată lumea, România face parte din această descriere globală a inamicului. Că noi nu suntem atacați acum e adevărat, dar interesele noastre ca parte din UE și NATO sunt atacate, pentru că o destabilizare a unor țări precum Franța, prin retragerea sprijinului Nigerului pentru industria nucleară franceză, conduce la slăbirea Uniunii Europene și creează probleme României. Așadar, România trebuie să scoată capul din nisip și să înțeleagă că atacurile asupra porturilor Reni și Izmail sunt doar o parte a problemei. Noi luptăm în Ucraina, alături de Ucraina sprijinindu-i, pentru ca aceste tentacule ale Federației Ruse să nu se întindă cum s-au întins în trecut tentaculele Uniunii Sovietice. A fost nevoie de 45 de ani pentru ca Războiul Rece să fie câștigat măcar parțial prin înfrângerea Uniunii Sovietice. Va mai fi nevoie de încă 20-30 de ani pentru a înfrânge din nou Federația Rusă? Iată niște întrebări pentru politicienii români. Cred că asta ar trebui să aibă în minte președintele României în conversația cu propriii săi cetățeni, să-i lumineze asupra mizelor de durată. Rolul președintelui României nu este doar de a reprezenta statul român în exterior, ci de a reprezenta valorile în raport cu propriii săi cetățeni. Eu asta m-aș aștepta. Îl înțeleg pe președintele României că are angajamente electorale interne în raport cu foștii săi colegi. Dar nu îl mai înțeleg pe președintele României că nu insistă mai mult asupra mizelor de comunicare, pentru că filorusismul, evident în multe medii, se explică și prin absența președintelui României din această conversație, iar absența sa este compensată de prezența altora. 

- E un concept care la un moment dat a fost socotit că nu mai trebuie utilizat, conceptul de patriotism. Ei, războiul din Ucraina a dovedit că supraviețuirea unui stat depinde de încrederea cetățenilor în destinul națiunii lor și de hotărârea acestor cetățeni de a se sacrifica pentru ca destinul țării lor să stea sub semnul libertății. În România trebuie să înțelegem că este nevoie în fiecare zi să explicăm ce înseamnă patriotismul. Patriotismul înseamnă a explica că atunci când spui că ești colonia Occidentului, corolarul afirmației este că dorești să fii colonia altcuiva. «Să nu mai fim colonia Occidentului» este discursul pe care l-am întâlnit și la summitul Rusia-Africa. Dar care e brațul primitor care se deschide pentru a te primi? Rusia și China. Patriotismul în această țară s-a clădit niște valori, iar aceste valori trebuie reamintite. Este nevoie de curaj. Dar oamenii politici care sunt pigmei intelectuali și pigmei morali cum să aibă capacitatea de a lua taurul de coarne și de a înfrunta un limbaj uneori suburban?! (limbajul suburban de pildă al AUR - n.red.) În momentul în care ești un politician democrat - liberal, conservator, socialist - nu-ți poți permite un limbaj suburban. Limbajul suburban îți este interzis. Dar un limbaj clar, ferm, accesibil propriului tău electorat este necesar. Aici intervine arta politică. E ușor să te ascunzi, cum am auzit și în această seară, spunând: «Eu nu am ce să discut despre finanțe. Eu sunt președintele Camerei Deputaților» (pesedistul Alfred Simonis a fugit de întrebări atunci când a fost confruntat pe tema jihadului fiscal pe care PSD vrea să-l declanșeze - n.red.). Ești numărul trei în stat. Orice se întâmplă pe teritoriul României este interesul tău. Ți-ai dorit să fii acolo, atunci trebuie să-ți asumi consecințele prezenței tale. În România puterea este privită exclusiv ca un privilegiu: «Vrem să ieșim repede la pensie, vrem să ne bucurăm de pensie, vrem să avem girofar». Vulgarizez, dar mulți așa gândesc: «Vrem să ajungem la putere ca să fie bine pentru noi și familia noastră». (...) Unde e încercarea de a clădi o națiune care să pornească de la valorile care ne unesc? Aici este problema. Iar războiul din Ucraina ne arată din nou cât de puțin pregătiți suntem. Problemele externe luminează de fapt incapacitatea noastră internă. (...) Nu Diana Șoșoacă trebuie să dețină monopolul definiției patriotismului în această țară. Dacă s-a întâmplat asta, este o tragedie. Tragedia nu e că Diana Șoșoacă face acest lucru, ci că alții nu o împiedică prin propriile lor argumente și că nu expun grotescul poziției sale.