Bombardamentele rusești din proximitatea României. Ioan Stanomir reclamă "incapacitatea țării noastre de a avea o forță maritimă": "Investiția în apărare este la fel de importantă precum investiția în educație și sănătate. E un război în care din nefericire suntem implicați indirect prin faptul că putem fi oricând o țintă pentru Federația Rusă"

În contextul în care Rusia a atacat noaptea trecută cu drone porturile ucrainene de la Dunăre - Reni, aflat la doar câțiva kilometri de Galați și Izmail, situat pe brațul Chilia la aproximativ 17 kilometri distanță în linie dreaptă de Tulcea - politologul Ioan Stanomir, profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București, a subliniat, în emisiunea Jurnal de Seară de la Digi24, inclusiv rolul pe care l-a jucat Iranul în cazul atacului cu pricina, stat care, alături de aliații ruși, "vrea să distrugă o întreagă ordine globală bazată pe domnia legii și pe principiile liberale".

De asemenea, Ioan Stanomir a reliefat problema stringentă a lipsei investițiilor României în domeniul apărării, de pildă într-o forță maritimă "cu care să putem să ne apărăm coastele".

Politologul a scos în relief prioritatea investițiilor militare, avertizând chiar asupra posibilității ca la un moment dat Federația Rusă să atace un stat NATO, Kremlinul urmând să nu-și asume responsabilitatea susținând "că sunt atacuri sub steag fals, că sunt erori", scopul fiind acela de a testa solidaritatea Alianței Nord-Atlantice. 

"Doar cei care se îmbată cu apă rece pot să-și închipuie că acest război se desfășoară pe o planetă din care România nu face parte. Și mie mi se pare că Rusia și-a schimbat strategia. Inițial vorbea de cucerirea zonei geografice din care face parte Odesa, iar astăzi principala ocupație a formatorilor de opinie ruși e să discute în prime time despre ce va mai rămâne în picioare din Odesa după ce o vor bombarda. Este clar că Federația Rusă, ca stat și ca națiune, se află într-un moment istoric de minim absolut. E greu să te gândești, chiar și în comparație cu timpurile sovietice, că grobianismul și agresivitatea ating un maxim care ne înspăimântă. Din punct de vedere pragmatic este greu totuși de văzut ce-i poate opri în prezent din această frenezie a distrugerii. Plus că e vorba despre drone iraniene. Asta înseamnă că și Iranul într-un fel se află la granița NATO. Este o țară despre care unii, iarăși, au preferat să nu discute, socotind că e exclusiv problema Israelului. Iranul nu este doar problema Israelului. Iranul nu vrea să distrugă doar Israelul. Iranul vrea să distrugă o întreagă ordine globală bazată pe domnia legii și pe principiile liberale. Asta reprezintă Iranul. De aceea are și alianța cu Rusia. Concluzionând, până la urmă un război în directa noastră vecinătate este o noutate. Noi nu am mai avut așa ceva de mulți ani. E un război în care, din fericire, nu suntem implicați direct, dar din nefericire suntem implicați indirect prin faptul că putem fi oricând o țintă pentru Federația Rusă, chiar dacă apartenența la NATO ar juca drept factor de descurajare. Este de văzut până la ce punct acest stat, care într-adevăr devine unul pirateresc, agresiv, criminal, va accepta că există anumite linii pe care nu le trece. Nu vreau să fiu pesimist, dar poți să și testezi solidaritatea NATO atacând, susținând că sunt atacuri sub steag fals, că sunt erori. Până la urmă te afli singur în fața Federației Ruse, iar asta spune totuși ceva și despre incapacitatea noastră timp de două decenii de a avea o forță maritimă cu care de exemplu să putem să ne apărăm coastele. Era bine să fi investit în armată de mai mult timp și să nu fi așteptat totuși războiul ca să înțelegem că investiția în apărare este la fel de importantă precum investiția în educație și sănătate. Fără apărare sănătatea și educația nu pot exista. (...) E vorba și despre a stabili un perimetru de excludere în Marea Neagră și la Dunăre. Însă este vorba despre slăbiciunile bine cunoscute ale României. E inadmisibil totuși, în condițiile în care se știa cel puțin de la anexarea Crimeei că imperialismul rus reprezintă o realitate, să nu faci tot ceea ce ține de tine pentru a avea o formă de apărare", a precizat Ioan Stanomir. 

Stanomir a punctat totodată faptul că pacea reprezintă un concept străin pentru Moscova. 

"Rusia nu prea cunoaște conceptul de pace. Cunoaște doar conceptul de armistițiu după principiul celebru de drept internațional «rebus sic stantibus». După căderea Franței și războiul din 1877, au spus «De ce rămânem noi la condițiile demilitarizării Mării Negre? Ia s-o militarizăm și eventual (cum și discută acești psihopați din Moscova) să luăm nu doar controlul gurilor Dunării, ci și al strâmtorilor». Deci e o miză mare care include și Turcia. Turcia nu trebuie luată drept un aliat de inimă al Federației Ruse", a zis politologul. 

Întrebat ce are Bucureștiul de făcut dat fiind faptul că forțele rusești atacă din ce în ce mai aproape de România, Ioan Stanomir a precizat că investițiile militare sunt necesare, dar nu suficiente, extrem de importante fiind progresele ce se fac pe toate palierele, existând de altfel o interdependență între armată și politică. Printre altele, politologul a reliefat importanța cultivării patriotismului în rândul cetățenilor, menționând că valorile sunt cele ce țin unită o armată, nu doar armele. 

"Trebuie să facem ce am făcut până acum și încă mai bine, adică să ne menținem calmul, să nu ne lăsăm prinși în această spirală a fricii, să investim cu cap în armele de care avem nevoie și, ceva mai dificil, să întărim acest stat, să-l facem eficient, transparent, să raționalizăm cheltuielile, să permitem banilor să se ducă acolo unde este nevoie și să redăm cetățenilor încrederea în propriul lor stat, să cultivăm patriotismul, să cultivăm relațiile pe care noi le avem cu aliații care ne dau încredere și sensul apartenenței la comunitate. Dar asta presupune într-adevăr un tip de leadership, de viziune politică dificil de găsit în România de astăzi din păcate. Nu e doar o provocare militară. Între armată și politică este o interdependență, iar fără o viziune asupra patriotismului, fără o viziune asupra valorilor o armată bazată pe valori nu poate exista. Valorile țin o armată împreună, nu doar armele", a conchis Ioan Stanomir.