În prezent, numai sacrificiile și eforturile Armatei Ucrainene mai pot garanta existența statului ucrainean. Militarii ar trebui să primească un sprijin deplin atât din partea autorităților cât și a societății. Pe lângă problema furnizării de muniție, arme și alte obiecte necesare uzului militar, autoritățile ar trebui să își arate minima recunoștință față de acești eroi și din punct de vedere financiar. Precum și prin furnizarea unor servicii medicale de înaltă calitate.
Cu toate acestea, acumularea pensiilor pentru militari a fost redusă, începând cu 1 ianuarie 2023. Totuși rămâne în vigoare legea ce prevede surplusul de 100.000 de grivne (aproximativ 2700 dolari) la salariile obișnuite primite de cei care activează într-o zonă de război.
Potrivit legilor Ucrainei, dacă un militar al armatei naționale este rănit în timpul misiunilor de luptă, el trebuie să primească tratament și compensații pe cheltuiala statului. Pentru a beneficia de asta, alături de alte documente, respectivii trebuie să obțină certificatul suplimentar nr. 5 – un certificat ce confirmă circumstanțele în care soldatul a fost rănit.
De multe ori, în armata ucraineană ai de-a face cu o birocrație puțin spus îngrozitoare, aceasta punându-și deseori amprenta și asupra salariilor și plăților aferente militarilor răniți.
Pe de altă parte, nu este deloc neobișnuit ca militarii respectivi să nu poată obține toate documentele necesare, ceea ce înseamnă că vor rămâne neplătiți, deși se găsesc într-o situație în care necesită tot sprijinul posibil.
Ediția ucraineană a Censor.net a publicat un amplu articol în care oferă câteva relatări ale unor foști sau actuali militari. Oleksandr a fost rănit în timpul războiului cu Rusia din 2014, în estul Ucrainei. Ulterior, timp de câțiva ani, medicii nu au îndrăznit să-l opereze. Operația avea să fie efectuată abia cu trei luni înaintea începerii invaziei rusești la scară largă. Deja în primăvara lui 2022, Oleksandr a participat la operațiuni militare în regiunea Donețk. A luptat și la Bakhmut, unde avea să fie rănit la ambele mâini, abia reușind să scape cu viață, târându-se de unul singur prin orașul năruit. După ce a fost tratat la Dnipro, iar mai târziu în vestul Ucrainei, soldatul a reușit să-și salveze mâinile. Imediat după recuperare, Oleksandr a fost trimis înapoi pe front.
Nataly – mama lui Oleksandr – explică faptul că fiul ei s-a tratat pe banii familiei, neprimind nici cea mai mică susținere din partea statului. Când s-a dus la spital, nu i s-a acceptat spitalizarea, fiindcă nu-și putuse procura toate documentele necesare. A fost nevoit să locuiască 7 zile la un hotel și să se deplaseze zilnic la spital pentru tratamente. Așa și-a cheltuit Oleksandr banii din salariu. În prezent, nici măcar nu mai este plătit, în ciuda faptului că ancheta asupra împrejurărilor vătămării sale continuă încă de la 1 ianuarie. În continuare, nu există nicio informație referitoare la momentul în care Oleksandr va primi un certificat privitor la circumstanțele în care a fost rănit.
Pentru a obține certificatul suplimentar nr. 5, militarii trebuie să treacă printr-o anchetă internă, în timpul căreia sunt adunate diverse informații – cine, când, unde, cum? Această anchetă poate dura mai mult de o lună.
Problemele nu se rezumă numai la cele enunțate mai sus. Bunăoară, Artem, care luptă în regiunea Harkiv, a explicat pe larg, citat de L.B.ua, că, de multe ori, chiar personalul care ar trebui să rezolve situația nu știe să se ocupe de aceste documente. ”S-a întâmplat ca documentele să nu fie înregistrate corespunzător, motiv pentru care băieții răniți nu au primit plăți pe întreaga durată a tratamentului. L-au întrebat pe comandant ce se întâmplă cu anchetele, iar răspunsul a fost că procesul e unul lung. Și a trecut aproape un an”, a precizat Artem.
O altă problemă o reprezintă cozile lungi la care trebuie să aștepte militarii răniți pentru a ajunge la un medic – e realmente îngrozitor, dar unii sunt nevoiți să aștepte chiar și săptămâni la rândul până ca o programare corespunzătoare să poată fi posibilă.
Pe 26 mai, președintele Zelenski a semnat legile 9154 și 9158, care au fost concepute pentru a îmbunătăți activitatea Comisiei Medicale Militare (MMC). În special, cel de-al doilea proiect de lege ar fi trebuit să simplifice și să fluidizeze traseul de procesare al certificatelor necesare militarilor răniților. În pofida modificărilor legislative, în practică nu s-a rezolvat mare lucru, certificatele rămânând la fel de greu de obținut. Birocrația e la fel de sufocantă și atotprezentă.
Inevitabil, există și problema corupției. Citată de Censor.net, doctorița Nataly a relatat cum a fost concediată după ce reușise să obțină certificatul suplimentar nr. 5 pentru 12 militari răniți. Chiar în unitatea militară în care lucra, Nataly a fost nevoită să plătească mită pentru a obține unele acte. Când s-a plâns înaltului comandament, a fost transferată la o altă unitate, unde existau practici similare.
În plus, Olha Stepanenko – angajată a fundației fostului avocat al poporului, Lyudmila Denysova – a precizat că instituția pe care o reprezintă a documentat multe cazuri de familii de soldați căzuți pe front care au așteptat luni în șir eliberarea unor certificate de deces, cât și a documentației care să probeze că respectivii au murit în timpul unor operațiuni de luptă.
Există încă numeroase situații în care militari răniți și încă nerecuperați, chiar și cei care au suferit răni grave, precum pierderea membrelor sau leziuni ale coloanei vertebrale, trebuie să se deplaseze până la așa-numitele puncte de desfășurare permanente (PDP) pentru a obține documente. Adevărul e că nici măcar nu există în spațiul public informații certe despre locația acestor puncte – în multe dintre cazuri nu sunt deloc clare orașele și regiunile în care se află aceste locații.
Mulți militari dezvăluie și faptul că, în timp ce așteaptă luni în șir un certificat de la comandanții unităților în care servesc, statul le plătește lunar numai 800 de grivne (echivalentul a 21 de dolari).
”Nu pot merge să lucrez nicăieri, și asta nu doar pentru că sunt în cârje, din pricina rănilor suferite pe front. Sunt încadrat într-o categorie separată, la fel ca mulți alții. Fiind mobilizați, noi nu putem lucra legal niciunde. Așa că am ajuns să trăim cu doar 800 de grivne pe lună”, a explicat un militar, pentru Censor.net, preferând să-și păstreze anonimatul.
Evident, în timp ce oamenii decenți suferă din pricina nedreptăților și a corupției, alții le folosesc cât pot de bine. De exemplu, la începutul lunii iulie, anchetatorii Biroului de Investigații de stat și cei ai Serviciului de Securitate al Ucrainei au destructurat un grup de infractori în uniforme. Aceștia obținuseră în mod fraudulos un câștig de 5 milioane de grivne (echivalentul a 134.000 de dolari). Mai exact, comandantul uneia dintre unitățile militare din regiunea Donețk, precum și patru subalterni, perfectaseră un mecanism ilegal de plată fictivă a suprataxelor ”de luptă” către unități militare care nu au servit efectiv în primele linii. Respectivii au falsificat documentele a 9 militari, care, deși se aflau în exteriorul regiunii Donețk, erau înregistrați pentru a li se face plăți. Acum cu toții riscă închisoarea până la 12 ani și confiscarea averii.
(Sursa foto deschidere: The New York Times)