"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
76 de ani i-au trebuit Poștei Române pentru a duce la destinație o scrisoare expediată către soție, în 1947, de sasul Michael Markel, aflat în prizonierat în Marea Britanie. În 2023, anul în care serviciul poștal a fost dus la bun sfârșit, atât destinatarul cât și expeditorul nu se mai află în viață.
Cea care a adus cazul în atenția presei este Caroline Fernolend, președinte al Fundaţiei Eminescu Trust, ONG care a preluat, după decesul Sarei Markel, casa acesteia pentru a o include într-un circuit cultural local.
”Mi s-a părut nostim, ciudat, să dureze 76 de ani, până ajunge de la Rupea, la Viscri, localități între care sunt doar b15 kilometri. Că se vede că din Anglia, până la Rupea scrisoarea a ajuns în 13 zile”, a declarat Caroline Fernolend.
În rândurile scrise cu grijă, expeditorul, Michael Markel, le povestea soției și mamei lui, rămase la Viscri, că, deși era prizonier de război, lucra la o fermă, în Anglia, și că era tratat bine. Bărbatul îi mai scria că și-ar fi dorit să se reunească, dar nu au mai reușit. După eliberarea din prizonierat, dată fiind și situația din România, intrată în stăpânirea Sovietelor, bărbatul s-a mutat în Germania și s-a recăsătorit, iar fosta soție a rămas aici, fiind ajutată, potrivit președintelui Fundației Eminescu Trust, cu sume de bani trimise lunar din Germania, de către fostul său soț.
În ciuda evidențelor, reprezentanții Poștei Române susțin că parcursul scrisorii a fost corect, Bogdan Florin Năstase, directorul regional al Sucursalei Regionale Brașov declarând că ”sub nicio formă, după semnele pe care le prezintă această scrisoare, nu a fost nici introdusă și nici nu a călătorit prin sistemul poștal zilele acestea sau de curând”.
Ulterior, Compania Națională Poșta Română a anunțat nici mai mult nici mai puțin decât că întreaga poveste ar fi un fals.
”În legătură cu informațiile apărute în ultimele zile în spațiul public, referitoare la livrarea de către Poșta Română la destinație, în anul 2023, a unei scrisori expediată de un prizonier de război din Anglia în anul 1947, Compania Națională Poșta Română face următoarele precizări. Ca urmare a cercetărilor efectuate în teritoriu, cu privire la trimiterea de corespondență externă simplă – scrisoarea expediată în anul 1947 din Anglia de un prizonier de război soției sale, la Viscri, Brașov, precizăm:
• Studierea fotografiilor care apar în spațiul public relevă faptul că aceasta a fost prezentată în Marea Britanie la data de 17.08.1947, a circulat prin sistemul poștal universal, fiind livrată destinatarului la data de 20.08.1947, conform ștampilei aplicate la oficiul poștal de distribuire.
• Conform înscrisurilor de pe scrisoare, validate de verificările realizate în rețeaua de distribuire poștală, trimiterea nu poartă înscrisurile actuale, așa cum prevăd reglementările condițiilor de admitere la prezentare/distribuire, nu prezintă timbru, ștampilă de prezentare/distribuire sau insuficiență de francare.
Este exclus ca o trimitere să se mențină o perioadă atât de lungă de timp în sistemul poștal, fără a fi distribuită destinatarului sau înapoiată expeditorului. În concluzie, informațiile apărute în spațiul public, precum că Poșta Română ar fi livrat scrisoarea cu 76 de ani întârziere, sunt false”, se arată într-un comunicat al Poștei Române.
Dincolo de comunicatul învăluitor al Poștei Române, jurnalistul Camelia Cziki, realizator al emisiunii ”Ora Regelui” difuzată de TVR, face lumină în povestea tristă a performanțelor Poștei Române, prezentând pe contul propriu de socializare ceea ce instituția de stat a omis sau pur și simplu nu a vrut să se știe în mod oficial.
”Scrisoarea nu este un fake. Nu scriu după ureche, niciodată! Am stat de vorbă personal de mai multe ori cu persoana căreia poștărița din sat i-a înmânat scrisoarea. Apoi, colegul meu de la Brașov s-a dus să o filmeze, iar în acest timp a sunat-o poștărița să o certe că ne-a arătat scrisoarea pe care i-a înmânat-o ea pentru că acum are probleme la serviciu că a aflat presa. Colegul meu a auzit discuția și mi-a relatat-o chiar atunci, în urmă cu trei zile. De aici, puteți deduce cine are dreptate! Noi am făcut toate demersurile pentru a obține un răspuns chiar din aceea zi de la Poșta Română, mai întâi cea locală, apoi la cea județeană , care ne-a spus din prima zi că nu e adevărat, fără să cerceteze, dar nici nu a motivat de ce a sunat poștărița să o certe pe persoana căreia i-a înmânat scrisoarea. Ba mai mult au acuzat persoana căreia poștărița i-a dat scrisoarea că ar fi inventat pentru publicitate, ceea ce nu e adevărat! Nici nu are nevoie de așa ceva! Parte din acest răspuns al poștei județene a apărut la tv, în același timp cu reportajul. Dar Poșta Română, solicitată imediat să răspundă , a avut nevoie de doua zile să dea același răspuns ca reprezentantul județean al instituției... În poveste sunt implicate mai multe persoane, nu dau detalii aici, dar acestea știu exact că poștărița a înmânat scrisoarea. Și sunt persoane demne de încredere! Nu ar inventa așa ceva! Cum a ajuns epistola la poștărița care a înmânat-o împreună cu restul corespondenței și , care e acum speriată și are probleme, cum chiar ea s-a exprimat, ar fi trebuit să cerceteze Poșta și să nu reacționeze așa. Sper ca femeia să nu își piardă jobul! Este motivul pentru care de nici nu am făcut valuri...și ar fi stupid!”, dezvăluie Camelia Cziki în postarea sa de pe Facebook.
