Rusia are o vastă experiență istorică privind lansarea de minciuni despre folosirea unor așa-zise ”arme biologice” împotriva sa. Minciunile răspândite de Kremlin pentru a ”justifica” decimarea ucrainenilor, similare cu minciunile împroșcate în timpul Războiului Coreean


Rusia are o vastă experiență istorică privind lansarea de minciuni despre folosirea unor așa-zise ”arme biologice” împotriva sa. Minciunile răspândite de Kremlin pentru a ”justifica” decimarea ucrainenilor, similare cu minciunile împroșcate în timpul Războiului Coreean

Rusia are o vastă experiență istorică în a lansa minciuni despre folosirea așa-ziselor arme biologice împotriva sa.. Este o practică pe care Rusia imperială contemporană a împrumutat-o de la URSS, a cărei succesoare se declară. De exemplu, unele dintre narațiunile puerile vociferate de ștabii din cadrul departamentului de comunicare a Ministerului Apărării al Rusiei sunt asemănătoare, în multe privințe, cu cele din timpul Războiului Coreean.

În 1952, Rusia, cu ajutorul Chinei și Coreei de Nord, pe lângă războiul convențional pe care îl purta împotriva SUA și a Coreei de Sud, ducea și un război propagandistic agresiv împotriva americanilor pentru a facilita extinderea sferei de influență sovietice. Documentele desecretizate arată că oficialii sovietici, chinezi și nord-coreeni știau că acuzațiile de război bacteriologic din timpul Războiului din Coreea împotriva Statelor Unite erau false, aproape imediat după ce națiunile comuniste le-au emis în timpul conflictului din 1952. Acuzațiile Kremlinului cu privire la așa-zisele ,,laboratoare biologice" din Ucraina sunt la fel de false, încadrându-se într-un tipar tradițional al propagandei rusești contemporane.

Rusia repetă aceste minciuni frivole oriunde i se oferă cuvântul. De exemplu, diplomații ruși preferă să folosească plenul Consiliului de Securitate al ONU pentru a înșira același tip de propagandă pe care o difuzează non-stop la posturile de propagandă rusești de televiziune. Rusia și-a intensificat propaganda mincinoasă cu noi acuzații conform cărora, chiar Statele Unite ar fi desfășurat un program de arme biologice în Ucraina. Sugestia, ridicată anterior de Rusia în cadrul unei reuniuni a Consiliului de Securitate din 11 martie, este de-a dreptul aberantă. După cum a afirmat, pe bună dreptate, Linda Thomas-Greenfield, ambasadorul american la ONU, Rusia abuzează de Consiliul de Securitate pentru a "legitima dezinformarea și a înșela oamenii cu scopul de a justifica războiul ales de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei".

De fapt, Programul american de reducere a amenințărilor biologice - la care se face aluzie în aceste acuzații - a avut inițial ca scop transformarea laboratoarelor din epoca sovietică (asociate cu programele de arme biologice ofensive ale Moscovei) în scopuri pașnice; programul a asigurat, de asemenea, că laboratoarele de sănătate publică și veterinară primesc finanțare pentru a-și îmbunătăți biosecuritatea (protejarea personalului de laborator și a populației locale), totodată asigurându-se că agenții patogeni periculoși sunt protejați împotriva furtului sau utilizării abuzive.

 În cadrul Parteneriatului global împotriva răspândirii armelor și materialelor de distrugere în masă, un sprijin similar a fost acordat fostelor republici sovietice, precum și țărilor din Africa și Asia, de către țări precum Canada, Germania, Marea Britanie și Finlanda. 

Acuzațiile kremlinopate false se înscriu într-un model lung și regretabil care se întinde până în primii ani ai Războiului Rece. În 1951 și 1952, de exemplu, URSS a afirmat că ,,Statele Unite au folosit arme biologice în Războiul din Coreea" , o afirmație despre care știa la acea vreme că este falsă, după cum au arătat clar documentele sovietice făcute publice în cele din urmă la sfârșitul anilor 1990. Mai mult, documentele includ note de serviciu în care liderii sovietici i-au informat imediat pe liderii chinezi despre falsitatea acuzațiilor și chiar au încercat să oprească o campanie de propagandă penibilă bazată pe aceste acuzații, care începuse în ultimul an de viață al dictatorului sovietic Iosif Stalin. 

De asemenea, trebuie menționat că URSS a mușamalizat un test în aer liber cu arme biologice care a implicat variola, în 1971, pe insula Vozrozhdeniye, în Marea Aral, care a infectat accidental membrii echipajului unei nave. În 1979, un accident la o instalație de arme biologice care producea antrax în Ekaterinburg a dus la aproximativ 60 de decese în rândul populației locale, o epidemie pe care guvernul sovietic și ulterior guvernul rus au atribuit-o ”cărnii contaminate”. 

În epoca post-sovietică, Rusia a profitat de fiecare ocazie pentru a lansa acuzații false cu privire la activitățile chimice și biologice ale Occidentului (și în special ale SUA) în țări terțe. Astfel de încercări sunt menite să distragă atenția de la activitățile extrem de discutabile ale Rusiei în domeniul armelor biologice și chimice. În prezent, guvernele occidentale se tem că astfel de minciuni ar putea fi folosite ca acoperire sau presupusă justificare pentru un atac chimic sau biologic al forțelor rusești în Ucraina. Un astfel de scenariu nu trebuie ignorat: să nu uităm că, recent, Rusia a aruncat în aer barajul de la Kahovka, comițând prin aceasta un adevărat ecocid, inundând zeci de localități din regiunea Herson și Zaporojie. Și de parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, Rusia a pus în pericol, din nou, și centrala nucleară de la Zaporojie.

(Foto deschidere: copyright James Ferguson)

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.