Ce trebuie să știe generațiile actuale despre Marea Foamete (‘46-‘47): a fost organizată de ocupanții RUȘI, în mod planificat, NU a fost cauzată de o ”secetă”, și a dus la exterminarea a aproape jumătate de milion de basarabeni. Urmările au fost catastrofale, se resimt și astăzi. Așa ceva nu se uită și nu se iartă


Ce trebuie să știe generațiile actuale despre Marea Foamete (‘46-‘47): a fost organizată de ocupanții RUȘI, în mod planificat, NU a fost cauzată de o ”secetă”, și a dus la exterminarea a aproape jumătate de milion de basarabeni. Urmările au fost catastrofale, se resimt și astăzi. Așa ceva nu se uită și nu se iartă

Fost ministru al Telecomunicațiilor în Guvernul Druc, domnul Timofei Andros relatează, pe Facebook, o serie de episoade cutremurătoare referitoare la Marea Foamete din ‘46-‘47, pe care a trăit-o copil fiind, punctând ceea ce basarabenii și românii în general nu ar trebui să uite niciodată: Foametea a fost organizată în mod premeditat de ocupanții ruși, NU a fost cauzată de o ”secetă”, așa cum tot minte propaganda Kremlinului, astfel fiind exterminați aproape o jumătate de milion de basarabeni, urmările fiind catastrofale și resimțindu-se până în zilele noastre. Așa ceva nu se uită și nici nu se iartă.  

Timofei Andros avea 6-7 ani în perioada Foametei. Podul.ro vă prezintă mărturiile sale, filtrate prin ochii copilului de odinioară: 

”O explicație stranie a foametei din 1946-47.

La începutul acestei luni (pe 3 iunie parcă) am urmărit la Moldova1 sfârșitul unei emisiuni, moderată de dl Mircea Surdu și m-a întristat. O elevă de liceu a pus o întrebare despre pricina foametei din 46-47. Răspunsul la întrebare a fost oferit de către savantul- istoric dl Anatol Țăranu, o personalitate remarcabilă și stimabilă în țara noastră. El a răspuns scurt că pricina foametei a fost aceea că autoritățile sovietice având în stocuri produse alimentare în cantitate mare n-au asigurat cu ele populația RSSM. Ceea ce pentru mine, martor ocular la acele evenimente și situație, această explicație e cam stranie. 

Da, anul 1946 a fost un an săcetos ca fiecare al 3-lea sau al 4-lea an pe meleagurile noastre. Dar țăranii noștri au strâns roadă îndeajuns pentru a supraviețui. Însă pricina foametei a fost alta și dl Țăranu de multe ori în public a explicat adevărata pricină. De aceea am rămas uimit să aud o altă interpretare. Cu atât mai mult că eu am fost martor ocular și am pătimit din pricina foametei. 

Jaful criminal organizat de ruși  

Eram copil, aveam 6 ani și am memorizat destul de bine ce se petrecea, măcar că nu înțelegeam multe. Era pe la sfârșitul lunii octombrie – începutul lui noiembrie 1946, când la noi în curte au întrat un comandant de la pichetul de grăniceri cu 2 ostași, președintele sovietului sătesc și un om străin, pe urmă am aflat că era upolnomocennâi din raion. Ostașii au urcat în pod, au coborât toți sacii cu grâu și porumb (13 la număr), un sac ne-au lăsat nouă, iar pe ceilalți 12 i-au dus în căruța, care aștepta în drum. 

Degeaba mama plângea iar tatăl înjura și arăta medalia de pe front. Ostașii au mai controlat beciul, șura, căpițele cu furaj, n-au găsit nimic ascuns și toți au plecat. 

Iaca pricina foametei în Moldova – jaful de către autoritățile sovietice a locuitorilor, care a dus la moartea a aproape jumătate de milion de oameni, inclusiv bunelul care n-avea nici 50 de ani, soții a două surori ai tatălui. Și asta trebuie de explicat generațiilor actuale. 

”Cu toții am zăcut. Unii colegi au decedat”

Am memorizat și chinurile și bolile pe care le-am suportat din cauza lipsei de hrană. În 1947 am mers la școală în cl.1, dar toți elevii din clasă am zăcut toată toamna și iarna, unii cu regret, au decedat, dar cei rămași n-am învățat nimic. A citi și a scrie am învățat abia în cl. 2. Dar am memorizat și zilele spre primăvara a anului 1947, când autoritățile au început a ne întoarce, accentuez a ne întoarce, câte 4kg de grăunțe pe lună pentru o persoană din produsele furate. 

Depozitul

Pe urmă eu am aflat că produsele furate de la noi se transportau într-un depozit special construit lângă satul Leușeni, la margina șoselei de piatră Leușeni- Chișinău, pentru ca în decursul iernii produsele să fie transportate la Chișinău. Când aveam vreo 12-13 ani chiar am văzut locul unde fusese acel depozit, mai erau stâlpi retezați îngropați, gropi, pietre și așa mai departe. Acum e cunoscut că prin ianuarie-februarie ministra Controlului de Stat a RSSM, Lucreția Repida, a reușit să nimerească la audiență la un apropriat al lui Stalin și să raporteze despre situația catastrofală din republică. 

Legenda rusească a secetei care ar fi produs Marea Foamete

După care la Chișinău a sosit o comisie în frunte cu Alexei Kosâghin și care a convocat Plenumul CC, care a schimbat toată conducerea RSSM. Probabil că atunci a și apărut legenda că foametea s-a produs din cauza că în republică a fost secetă iar autoritățile republicane n-au distribuit populației produse alimentare din stocuri. 

Și probabil tot atunci autoritățile moscovite după raportul comisiei Kosâghin au hotărât să ne distribuie câte 4 kg de grăunțe pe lună de persoană din stocuri (oamenii din sat spuneau că acest ‹ajutor› era chiar din depozitul de lângă Leușeni, unde autoritățile au stocat produsele furate de la noi și n-au reușit să le transporte din cauza unei ierni cu multă zăpadă). 

”Salvatorii ruși”

Și s-a pornit propaganda că autoritățile moscovite ne-au salvat, ne-au dat de hrană, ne-au dat furaje, ne-au dat semințe.... Frumos, nu? Dar noi nu trebuie să răspândim această minciună. Unica pricină a foametei din 1946-47 a fost jaful de către autoritățile sovietice a cetățenilor de la sate a RSSM. 

Eu înțeleg savanții istorici că ei descriu evenimentele din trecut din documente. Însă e bine cunoscut că atât PCUS cât și alte organe sovietice calificau multe evenimente și fapte eronat pentru a duce populația în eroare. Mai corect ar fi dacă savanții ar studia faptele și ar arăta că descrierile acestor fapte, evenimente în documentele de la acea vreme sunt minciuni ascunse. E de datoria noastră, a tuturor, să informăm corect generațiile care vin după noi. Fiindcă dacă populația nu cunoaște ce se poate întâmpla situația poate să se repete”.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.