Guvernul desființează inițiativa legislativă prin care Șoșoacă și Ghiță vor ca România să declare război Ucrainei: "Orice modificare teritorială se poate face potrivit voinței libere a statelor și a principiului dreptului la autodeterminare al popoarelor!"

Guvernul de la București a avizat negativ proiectul de lege prin care senatoarea ex-AUR Diana Șoșoacă și deputatul PSD Daniel Ghiță cer ca România să declare război Ucrainei pentru a anexa teritoriile care au aparținut țării noastre în perioada interbelică. 

În acest context, Guvernul României a trecut în revistă elementele de drept internațional ce ar fi încălcate prin punerea în aplicare a proiectului de lege în cauză. 

"Interzicerea războaielor de agresiune a determinat că, în conformitate cu dreptul internațional, ocuparea sau anexarea forțată a teritoriului unui stat, ori a unei părți din acesta, să nu fie permise, constituind acte ilicite care atrag răspunderea internațională și obligația de restituire a teritoriilor ocupate. (...) Nicio imixtiune unilaterală nu poate fi justificată, sub nicio circumstanță. (...) Orice modificare teritorială se poate face potrivit voinței libere a statelor și a principiului dreptului la autodeterminare al popoarelor", a subliniat Guvernul. 

Șoșoacă și deputatul PSD Daniel Ghiță doresc denunțarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina. Ca răspuns, Guvernul României a ținut să le reamintească inițiatorilor acestui proiect de lege că "principiul bunei-credințe se află la baza ordinii juridice internaționale". În acest sens, Guvernul României a trecut în revistă tratate similare ce au fost încheiate între state, pe modelul celui pe care Șoșoacă și Ghiță vor să-l denunțe-n prezent. 

Redăm în cele ce urmează un fragment din avizul negativ emis de Guvern (îl puteți citi integral AICI): 

"Anexarea unor teritorii constituie per se o încălcare a dreptului internațional, contravenind flagrant normelor imperative privind suveranitatea statelor și respectarea integrității teritoriale a statelor, consacrate prin Carta ONU. În plus, prin Actul Final de la Helsinki (1975), România, alături de celelalte state semnatare, s-a angajat să respecte inviolabilitatea frontierelor din Europa și să se abțină de la orice atentat împotriva acestor frontiere. Obligația respectării frontierei româno- ucrainene a fost confirmată în plan bilateral nu doar prin Tratatul cu privire la relațiile de bună-vecinătate dintre România și Ucraina, ci și prin Tratatul între România și Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea și asistența mutuală în probleme de frontieră (Cernăuți, 17 iunie 2003). Conform normelor de drept internațional în materia răspunderii statelor, comiterea unui act ilicit atrage responsabilitatea internațională a statului autor al actului ilicit. Întrucât anexarea unor teritorii contravine unor norme peremptorii de drept internațional, statele terțe au de asemenea obligația de a nu recunoaște validitatea unei astfel de acțiuni.

Cu alte cuvinte, statele se vor abține de la orice acțiune incompatibilă cu scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite, împotriva integrității teritoriale, a independenței politice și a unității fiecărui stat semnatar. Prin urmare, interzicerea războaielor de agresiune a determinat că, în conformitate cu dreptul internațional, ocuparea sau anexarea forțată a teritoriului unui stat, ori a unei părți din acesta, să nu fie permise, constituind acte ilicite care atrag răspunderea internațională și obligația de restituire a teritoriilor ocupate.

Astfel, în prezent, orice modificare teritorială se poate face potrivit voinței libere a statelor și a principiului dreptului la autodeterminare al popoarelor.

Subliniem că România abordează relațiile bilaterale cu Ucraina pe baza respectării stricte a prevederilor acordurilor multilaterale și bilaterale aplicabile și a celorlalte norme și principii ale dreptului internațional. Din această perspectivă, dreptul internațional nu are ca rol limitarea libertății originare și inalienabile a statelor de a fi suverane în deciziile luate, ci o circumstanţiază unui set de principii, cum ar fi principiile inviolabilității frontierelor și integrității teritoriale ale statelor, ce derivă din necesitățile comunității internaționale de a păstra o ordine juridică superioară, veritabil, aplicabilă tuturor statelor. De aceea, recunoașterea internațională a suveranității unui stat implică faptul că acesta respectă suveranitatea altor state. Ca atare, nicio imixtiune unilaterală nu poate fi justificată, sub nicio circumstanță.

Totodată, amintim și că principiul bunei-credințe se află la baza ordinii juridice internaționale și constituie o condiție indispensabilă realizării conforme a competențelor statelor în viața internațională contemporană.

De altfel, în dreptul internațional contemporan, statele au inclus astfel de principii la tratatele încheiate cu statele vecine. În acest sens, sunt de menționat, spre exemplificare, în afară de Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, ratificat prin Legea nr. 129/1997, prin care se recunoaște inviolabilitatea frontierelor de stat ale Ucrainei, părțile renunțând la orice revendicare teritorială, și următoarele documente internaționale:

- Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Bulgaria privind regimul frontierei de stat româno-bulgare, colaborarea și asistența mutuală în probleme de frontieră, semnat la București la 28 august 2006, ratificat prin Legea nr. 39/2007, ce statuează în preambul că vor fi respectate principiile suveranității, integrității teritoriale și inviolabilității frontierelor de stat;

- Tratatul între Republica Polonia și Ucraina pentru stabilirea bunei vecinătăți, relații de prietenie și cooperare, semnat la Varșovia, la 18 mai 1992, ce confirmă actualele frontiere ale celor două state și se renunță la orice revendicare teritorială".