Stafiile comunismului. În orașul Marghita din județul Bihor există o stradă care îi poartă numele notoriului lider comunist Alexandru Sencovici. Cum explică Primăria Marghita decizia. Mitul ,,comuniștilor buni”

,,O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului” spuneau Marx și Engels acum 2 secole. O astfel de stafie mai bântuie și astăzi, prin România, la Marghita, în județul Bihor, acolo unde Primăria a decis cu ceva ani în urmă să înveșnicească memoria lui Alexandru Sencovici, un lider notoriu al PCR, prin atribuirea unei străzi care îi poartă numele – detalii AICI. 

În timp ce majoritatea județelor și municipiilor s-au debarasat de ,moștenirile toponimiei comuniste, redenumindu-și străzile, bulevardele și piețele publice care purtau anterior numele unor reprezentanți ai PMR-PCR, în Municipiul Marghita din Bihor, lucrurile stau un pic diferit, iar Primăria chiar ”justifică” o astfel de decizie luată cu câtiva ani în urmă. 

Alexandru Sencovici – un comunist notoriu din vechea gardă a ilegaliștilor interbelic

În anul 1925, Sencovici a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1928, când bolșevicii unelteau în ilegalitate împotriva statului român, a avut "primul conflict cu autoritățile", fiind prins că răspândea ziarul "Urmașii lui Lenin", la Oradea, unde devenise secretarul PC din Ardeal. În 1940, Alexandru Sencovici a fost condamnat la 5 ani de recluziune în lagărul de la Târgu Jiu.

După lovitura de stat și venirea comuniștilor la putere, a fost membru în secretariatul general al Confederației Generale a Muncii, ministru adjunct la Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale (1948-1949), ministrul industriei ușoare în Guvernul Petru Groza (4) (8 decembrie 1949 - 8 decembrie 1950), în Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (1) (2 iunie 1952 - 28 ianuarie 1953), în Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (2) (28 ianuarie 1953 - 4 octombrie 1955), în Guvernul Chivu Stoica (1) (4 octombrie 1955 - 19 martie 1957), ministrul industriei bunurilor de consum în Guvernul Chivu Stoica (2) (27 aprilie 1959 - 20 martie 1961), ministrul industriei ușoare în Guvernul Ion Gh. Maurer (1) (21 martie 1961 - 17 martie 1965), în Guvernul Ion Gh. Maurer (2) (18 martie - 20 august 1965), în Guvernul Ion Gh. Maurer (3) (21 august 1965 - 8 decembrie 1967), în Guvernul Ion Gh. Maurer (4) (9 decembrie 1967 - 12 martie 1969) – detalii AICI.

Cu ocazia izbucnirii Revoluției din Ungaria la 23 octombrie 1956, în zonele susceptibile de tulburări – în opinia guvernanților –, datorită ponderii populației de etnie maghiară, au fost trimiși demnitari comuniști capabili să țină sub control eventualele acțiuni de solidaritate cu țara vecină. Alexandru Sencovici a fost trimis la Oradea. 

Un oportunist fără scrupule

Alexandru Sencovici, un fost protejat al lui Vasile Luca din conducerea Partidului Muncitoresc Român (P.M.R), nu a ezitat să-l atace pe acesta din urmă la plenara din 26-27 mai 1952, în cadrul căreia ,,grupul Luca-Pauker-Georgescu” a fost desființat în bloc. (Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc., p. 167). Apoi, la plenara din noiembrie-decembrie 1961, îl desființează împreună cu alți ,,tovarăși”, pe basarabeanul Iosif Chișinevschi, care anterior era văzut de către aceștia drept ,,creierul partidului”. (Tismăneanu, p.196) 

Raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România despre Greva minerilor din Valea Jiului din 1977

Conform Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Alexandru Sencovici a fost implicat în discuțiile care s-au purtat în sânul partidului în timpul Grevei minerilor din Valea Jiului din 1977. Sencovici relativiza greva, iar toate discuțiile au fost purtate într-un limbaj pur ideologic, care avea drept scop “minimalizarea amplorii protestului și falsificarea adevăratei semnificații a primei mari greve pur muncitorești cu care se confrunta PCR de la luarea puterii”. Alexandru Sencovici a fost cel care a cerut ca Verdeț să facă o informare oficială cu acest prilej, informare care a fost completată de Ceaușescu, și unde nu se vorbea decât despre niște ,,nemulțumiri” și ,,încălcări ale legilor și hotărârilor CC”, ca și cum la originea grevei nu s-ar fi aflat însăși politica partidului, ci modul defectuos în care ea a fost aplicată la nivel local. (Raport final, p.702-703)

Primăria Marghita: Sencovici a avut câteva realizări pentru oraș

,,Atribuirea s-a făcut prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Marghita nr. 95/26.08.2010 privind atribuirea denumirii străzilor noi construite in Municipiul Marghita, hotărâre care a avut la bază avizul favorabil nr.2 din 24.06.2010 al Comisiei Județenede Atribuire de Denumiri Bihor, pentru Proiectul de hotărâre privind atribuilea denumirii străzilor noi construite in Municipiul Marghita, străzi cuprinse in anexa proiectului printre care este și str. Alexandru Sencovici”, se precizează în raportul de specialitate al compartimentului de resort, care însoțește proiectul de hotărâre, unde sunt enumerate ”câteva realizări legate de numele Alexandru Sencovici, realizări care au dus la dezvoltarea și afirmarea localității Marghita, care în final au condus la ridicarea la rangul de oraș”.

Amintim că, în 2014, bustul lui Alexandru Sencovici din Marghita a fost demontat – detalii AICI. 

Podul.ro solicită public îndepărtarea acestei rămășițe comunistoide (numele străzii) din Municipiul Marghita, și amintește că nu există comuniști ,,buni” sau ,,răi”, la fel cum nu există fasciști ,,buni” sau ,,răi”. Ei sunt cu toții la fel. România a condamnat drept criminal regimul comunist în care acest Alexandru Sencovici a jucat un rol de frunte.