Lucian Mândruță scrie tâmpenii despre regele Charles. Și despre români în general

Lucian Mândruță scrie de obicei banalități stupide, chestii d-astea de conformism sistemic – dar când se încordează reușește să scrie tâmpenii țapene, cum a făcut-o acușica la vizita regelui Charles în România.

Avem două niveluri ale tâmpeniei. Primul nivel: gânditorul nostru zice că regele Charles are o legătură cu strămoșii săi germani și prin asta cu sașii transilvăneni, iar vizitele sale în Transilvania au ca scop salvarea moștenirii culturale săsești. Mândruță nu explică natura acestei legături între etnie și pământ pe care ar simți-o regele Charles peste secole – însă simpla enunțare a acestei idei este un mare semnal de alarmă, cei de la AUR nu îndrăznesc să articuleze ceva de genul ăsta. Mândruță ar fi trebuit să-și încheie perorația asta cu un mândru „Meine Ehre heisst Treue!” În plus avem o gafă abisală: casa regală de la Londra a renunțat explicit de mai bine de 100 de ani la moștenirea germană, au schimbat numele dinastiei în timpul Primului Război Mondial. Să-l firitisești pe regele Charles drept căutător și păstrător al tradițiilor germanice – asta înseamnă să fii un lingău incult.

Apoi vine nivelul urii împotriva românilor. Mândruță se lansează într-o lungă diatribă în care îi socotește drept vinovați pe toți românii de vânzarea sașilor din România în perioada comunistă. Povestea vânzării sașilor nu este așa simplă cum crede Mândruță, de exemplu chestia asta era supravegheată și coordonată de generalul Pacepa, mai nou transformat în campion al luptei pentru democrație în ceva serial pe Netflix. Altfel spus: știm cine a fost vinovat și a profitat de vânzarea sașilor – și ăia nu suntem „noi românii”. Eu cel puțin nu mă consider vinovat, eram minor pe vremea aia, la fel ca o bună parte dintre românii care trăiesc acum. Și Mândruță încheie rotund cu o condamnare aspră a naționaliștilor din ziua de azi – asta după ce a început cu o perorație fundamentată pe niște idei de factură nazistă.

Într-adevăr, plecarea sașilor din România a reprezentat o tragedie, mai ales că sașii de la noi nu au fost supuși expulzărilor în masă după Al Doilea Război Mondial, așa cum s-a întâmplat în Ungaria și Cehia. În același timp mă întreb cât de mult suferă Mândruță din cauza asimilării etnice a românilor din Ucraina, Bulgaria, Serbia și Ungaria (unde s-a cam terminat cu existența etniei române la 100 de ani de la Trianon). Adică avem fenomene de asimilare etnică a românilor acum, se desfășoară sub ochii noștri – și nimeni nu este foarte deranjat de asta. Problema noastră e că securiștii gen Pacepa au vândut sași, dar hai să spunem că românii sunt de vină, toți, la grămadă.