Soluția care ar da șah-mat Rusiei, identificată de un ofițer al Armatei Norvegiei: Acceptarea Ucrainei în NATO indiferent de stadiul războiului!

Într-o analiză realizată pentru Kyiv Post, Hans Petter Midttun, fost atașat militar al Norvegiei în Ucraina și ofițer (R) al Forțelor Armate Norvegiene, trece în revistă motivele pentru care Alianța Nord-Atlantică trebuie să accepte aderarea Ucrainei chiar imediat după summitul ce se va desfășura în luna iulie la Vilnius, indiferent de stadiul în care va fi războiul. 

În acest sens, Hans Petter Midttun critică una din precondițiile pe care NATO le impune înainte să ia în calcul aderarea unei țări: "Condiția prealabilă a Alianței ca țările nou-candidate la aderare să nu poată avea dispute nerezolvate cu țările lor vecine împiedică o dezbatere de o importanță crucială. Punctul de plecare al unei astfel de dezbateri ar putea fi, prin urmare, just: Își servește precondiția obiectivul atunci când declanșează războaie și conflicte de-a lungul frontierelor externe ale NATO?

Condiția a fost introdusă de NATO și, prin urmare, poate fi eliminată de NATO! 

Asta se poate face dacă statele membre consideră că este în interesul lor național comun să renunțe la ea. Eliminarea acestei precondiții nu înseamnă că toți solicitanții devin automat eligibili pentru calitatea de membru. Alianța ar trebui totuși să ia în considerare fiecare cerere în mod individual".

Nu în cele din urmă, expertul militar punctează aspectele cheie conform cărora este puțin probabil ca Rusia să-și asume un război cu NATO. 

Redăm integral analiza realizată de Hans Petter Midttun:

"Ce s-ar întâmpla dacă, ipotetic, NATO va decide ca Ucraina să devină membră a Alianței la câteva săptămâni după Summitul NATO de la Vilnius din perioada 11 - 12 iulie 2023?

Pentru a fi clar: nu mă aștept ca NATO să facă acest pas, dar cred cu tărie că ar reprezenta lucrul inteligent ce trebuie făcut.

Problema aderării ucrainene figurează pe ordinea de zi a summitului. Aderarea rapidă nu este văzută în prezent ca o opțiune, deși mai multe țări tocmai au cerut asta. Atât Parlamentul eston, cât și Senatul polonez au adoptat declarații de susținere a aderării Ucrainei la NATO. Senatorii polonezi au susținut o aderare accelerată bazată pe precedentul stabilit pentru Suedia și Finlanda.

Unele state membre vor să pună oficial Ucraina pe calea aderării.

Grupul Partidului Popular European a cerut tuturor statelor membre NATO să aprobe în mod oficial atât formula ucraineană pentru pace, cât și recomandările Pactului de Securitate de la Kyiv, respectiv să contribuie activ la implementarea acestora.

«Grupul PPE se așteaptă ca viitoarele summit-uri de la Vilnius și Washington să deschidă calea pentru a extinde o invitație adresată Ucrainei în ceea ce privește aderarea la NATO și ca procesul de aderare să înceapă după încheierea războiului, respectiv să fie finalizat cât mai curând posibil. Această chestiune va consolida NATO și va reprezenta un pas suplimentar către o pace durabilă în Europa».

Potrivit Euractiv, NATO ar putea sfârși prin a oferi doar o consolidare a statutului privind relația cu Ucraina prin crearea unei versiuni îmbunătățite a actualului «Consiliu Ucraina-NATO». European Pravda susține că:

«În cadrul planului, Ucraina ar fi un membru 'cu drepturi depline' în jurul mesei Consiliului Ucraina-NATO, în loc să fie invitată doar pentru discuții, așa cum este cazul acum. Kyivul ar putea apoi convoca întâlniri atunci când dorește și ar fi mai ușor să ofere o actualizare directă a situației de pe câmpul de luptă.

Asta ar putea include mai multe schimburi de informații și consultări, exerciții comune, investiții în industria de apărare și lucrări privind interoperabilitatea dintre forțele armate ale Ucrainei și ale statelor membre NATO, oferind Kyivului opțiunea de a se alinia la standardele NATO».

Există opinii diferite în NATO inclusiv privind această chestiune. Consultările sunt în desfășurare, deoarece este nevoie de un consens pentru a se merge mai departe.

Chiar și Ucraina recunoaște totuși că este puțin probabil să devină stat membru până la încheierea războiului. În același timp, își promovează activ nevoia de garanții de securitate până la obținerea statutului de membru. Se urmărește atât obținerea garanțiilor aplicate în prezent Suediei (care așteaptă ca Turcia și Ungaria să accepte cererea de aderare), cât și Israelului. În cele din urmă, nicio altă soluție în afară de apartenența la NATO în sine nu oferă garanții de securitate mai bune.

Totuși, este important să punem întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă, ipotetic, NATO ar declara Ucraina drept membră la câteva săptămâni după Summit-ul NATO (de la Vilnius - n.red.)?

Unii se tem de o escaladare a războiului într-o confruntare mai largă care, în realitate, este deja în desfășurare de ani de zile. Unii se opun din frică, crezând că aderarea Ucrainei la NATO ar declanșa o confruntare nucleară care ar duce la al treilea război mondial. Alții caută o soluție politică ce să-l liniștească pe agresor, în ciuda eșecului de peste 9 ani al unei astfel de abordări. Unii cred pur și simplu că este contrar propriilor lor interese naționale.

Nimic din cele de mai sus nu schimbă însă faptul că, fără Ucraina, nu există o arhitectură de securitate europeană durabilă. NATO nu va putea apăra securitatea și stabilitatea statelor sale membre fără Ucraina.

Condiția prealabilă a Alianței ca țările nou-candidate la aderare să nu poată avea dispute nerezolvate cu țările lor vecine împiedică o dezbatere de o importanță crucială. Punctul de plecare al unei astfel de dezbateri ar putea fi, prin urmare, just: Își servește precondiția obiectivul atunci când declanșează războaie și conflicte de-a lungul frontierelor externe ale NATO?

Condiția a fost introdusă de NATO și, prin urmare, poate fi eliminată de NATO! 

Asta se poate face dacă statele membre consideră că este în interesul lor național comun să renunțe la ea. Eliminarea acestei precondiții nu înseamnă că toți solicitanții devin automat eligibili pentru calitatea de membru. Alianța ar trebui totuși să ia în considerare fiecare cerere în mod individual. Înlăturarea precondiției ar permite totuși începerea procesului de aderare, fără a impacta neapărat rezultatul.

Consider că disputa la scară largă în curs - inclusiv războiul din Ucraina - este o mărturie a eșecului diplomației.

Am susținut anterior că o aderare a Ucrainei, care în esență ar fi rezultatul diplomatic suprem în situația actuală de securitate, ar putea ajuta la încheierea războiului. După cum a formulat un expert:

Aderarea Ucrainei la NATO ar constitui o înfrângere a Rusiei.

Unele dintre argumentele în favoarea aderării imediate a Ucrainei la NATO sunt:

1. Occidentul este deja parte în război. Nu numai din cauza scopurilor și obiectivelor strategiei externe declarate ale Rusiei, a evaluărilor sale privind amenințările, a doctrinei sale militare și a conceptelor care îi susțin scopul și obiectivele strategice, precum și a războiului său hibrid împotriva Occidentului, ci și a naturii sale imperialiste inerente. UE a recunoscut deja că statele sale membre - dintre care majoritatea sunt și membre NATO - sunt expuse unui război hibrid rusesc. Recunoașterea conflictului și a amenințării ar forța NATO să acționeze asupra transgresiunii. Ar fi primul pas în a forța Rusia să se retragă.

2. Rusia nu vrea să lupte cu Alianța. A făcut tot posibilul pentru a limita sprijinul occidental pentru Ucraina și, nu în ultimul rând, pentru a evita o confruntare militară cu NATO. A reușit să împiedice SUA și Europa să ajute în ultimii 8 ani la reconstruirea capacității ucrainenilor de descurajare. Începând cu 24 februarie 2022, eforturile sale anterioare și în curs de a modela mințile ambelor populații, precum și factorii politici cheie și factorii de decizie din Occident au dus la un flux lent și progresiv de arme și muniții. Occidentul încă se luptă să treacă de ultimele două «obstacole mentale»: executarea unei intervenții militare în conformitate cu conceptul său strategic și cu doctrina «responsabilă de a proteja» ONU, respectiv acceptarea Ucrainei ca membru NATO. În ciuda operațiunilor de informare și influență ale Rusiei - susținute de mesajele sale strategice beligerante și amenințătoare - Rusia a încercat de fapt să evite o confruntare militară din cauza fricii de a fi învinsă.

3. Membrii NATO se apără deja în Ucraina. Europa de Est pledează de ani de zile ca NATO să acționeze conform conceptului său strategic anterior. Nereușind să ajungă la un consens, țările au acționat în continuare bilateral, oferind Ucrainei ceea ce are nevoie la o scară și o amploare fără precedent. În plus, majoritatea membrilor NATO au recunoscut de mult timp că Ucraina apără securitatea și stabilitatea europeană, precum și valorile și principiile sale comune. Este lupta noastră și ar trebui să ne apărăm valorile și principiile comune umăr la umăr cu soldații ucraineni.

4. Ar putea pune capăt războiului. O simplă declarație diplomatică, cea a aderării Ucrainei la NATO, ar schimba fundamental echilibrul militar fără să tragă niciun foc. Făcând din Ucraina un membru pe deplin integrat al Alianței, NATO devine o parte oficială a războiului la data aderării. Ar însemna că dacă Rusia ar continua să atace Ucraina după aderarea acesteia la NATO, ar declanșa apărarea colectivă conform Articolului 5. Este un «fapt împlinit» al NATO: Acceptați-l sau acceptați consecințele continuării războiului. Oferă o linie roșie clară și nenegociabilă. După cum s-a argumentat anterior, i-ar oferi lui Putin o rampă de ieșire. Rusia nu va accepta niciodată să fie învinsă de Ucraina, o națiune despre care pretinde că «nu există», dar ar accepta o retragere strategică atunci când se va confrunta cu cea mai puternică alianță militară din lume.

Unii ar susține că asta ar declanșa al treilea război mondial. În opinia mea, având în vedere starea deplorabilă a forțelor armate ruse și rolul lor de agresor, asta ar crea o mică dilemă pentru Rusia: vrea să lupte cu puterea colectivă a SUA și a Europei? Sau ar prefera să-și retragă forțele militare și de securitate rămase pentru a-și asigura propriile granițe recunoscute internațional?

Rusia nu dispune de mijloacele necesare pentru a escalada un război în care a pierdut deja inițiativa militară; unde este din ce în ce mai forțată să desfășoare sisteme de arme antice și personal slab pregătit, respectiv demotivat.

Am argumentat anterior de ce o confruntare nucleară este extrem de improbabilă. Am argumentat și de ce eșecul de a opri și evacua Rusia din Ucraina va duce la noi agresiuni. Occidentul fie oprește astăzi Rusia în Ucraina, fie acceptă riscurile ca disputa militară să se extindă mai departe.

Va declara NATO Ucraina drept stat membru la summit? Nu pare probabil. Totuși, asta nu ar trebui să ne împiedice să o cerem: să prezentam Rusiei un fapt împlinit acceptând Ucraina ca membru NATO la Vilnius. Asigurați o înfrângere a Rusiei prin această singură decizie diplomatică!".