Discuțiile privind istoria populației etnice din Kuban sunt deosebit de acute acum, într-un moment de schimbare a ordinii mondiale. Ucraina a declarat în repetate rânduri: nu avem nicio intenție de a cuceri teritoriile vecine; nu avem nevoie de teritoriile altora.
Fiecare cetățean al Ucrainei ar trebui să cunoască istoria propriului său stat pentru a înțelege problemele contemporane ale unui teritoriu sau altul, precum și ale populației sale.
Se știe că, în secolul al XX-lea, Kuban și-a declarat independența față de Rusia și de mai multe ori a încercat să se unească cu Ucraina, deoarece majoritatea populației era formată din cazaci-zaporojeni, adică ucraineni. Cu toate acestea, Rusia a luptat împotriva oricărei manifestări ucrainene prin toate mijloacele posibile.
O scurtă istorie a Kubanului
Kuban este o regiune istorică din Caucazul de Nord, care a aparținut în diferite perioade de timp Tmutarakanului, Circassiei, Hoardei de Aur și cazacilor. Ucrainenii au început să colonizeze Kubanul la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Primii 12.000 de cazaci au ajuns în noua lor patrie pe mare și pe uscat. În secolul al XIX-lea, zeci de mii de locuitori din Cernigov, Poltava și Slobozia s-au stabilit în Kuban.
Populația din regiunea Kuban și-a păstrat timp de câteva secole rădăcinile sale, limba ucraineană, cât și identitatea căzăcească. În 1918, Imperiul Rus s-a prăbușit, iar cazacii și-au proclamat propria Republică Populară Kuban. Statul și-a propus să se unească cu Republica Populară Ucraineană cu care avea strânse legături lingvistice și culturale. Ambele au pierdut însă în confruntarea cu bolșevicii, dar - spre deosebire de Ucraina - Kuban a devenit una dintre regiunile obișnuite ale Rusiei, fără a i se oferi nici cea mai mică autonomie.
Poporul Kubanului și-a pierdut statalitatea și a fost supus unui genocid de proporții din partea Rusiei. Holodomorul a fost însoțit de rusificarea brutală a regiunii: din 1933 nu mai există nicio școală ucraineană în Kuban. Doar grupurile folclorice, în special corul cazacilor din Kuban, au mai fost permise, dar au fost controlate propagandistic – aproape jumătate din repertoriul său era acum format din cântece rusești. Identitatea ucraineană a foștilor cazaci zaporojeni a fost aproape complet distrusă. În urmă cu o sută de ani, două treimi din populația din Kuban se considera ucraineni, astăzi – aproximativ 1%. Dar, după ce s-au transformat în "ruși", locuitorii din Kuban nu au devenit niciodată cetățeni de "primă mână".
Există un complex de inferioritate în rândul populației din Kuban, după cum reiese din poreclele infame pe care rușii înșiși le folosesc pentru a-și numi "compatrioții": "kubanoizi" și "kubanki" – detalii AICI.
Kremlinul îi folosește din nou pe descendenții cazacilor zaporojeni drept carne de tun în războiul genocidar din Ucraina. Voluntarii din Kuban au luptat împotriva Georgiei în războiul din Abhazia și împotriva Ucrainei în Donbass. Oficial, în ceea ce privește numărul de militari care au fost uciși în Ucraina, Ținutul Krasnodar ocupă un "onorabil" loc trei în rândul regiunilor rusești.
Aceasta a fost politica Rusiei de-a lungul întregii sale existențe: cucerește, ucide, asimilează și își impune dominația. Din păcate, lumea a închis întotdeauna ochii la toate acțiunile imperialiștilor genocidari de la Moscova.
"Am fost pur și simplu strangulați ca popor, Doamne miluiește! Întreaga regiune Krasnodar a fost făcută rusă"
În 1992, un cineast ucrainean a călătorit în Kuban și a realizat un documentar bazat pe conversații cu localnicii despre strămutarea cazacilor din Zaporojie în aceste locuri și despre uciderea, exilarea și rusificarea ucrainenilor.
Mărturia unui cazac-ucrainean: "De ce nu sunt înregistrat ca ucrainean, ci ca rus?! Am avut un prieten, iar numele lui de familie era Zhovtobryukh, iar el a fost înregistrat ca Zhovtobryukhov. Pentru a ascunde faptul că numele noastre de familie sunt ucrainene, zaporojane. Pentru că am fost strangulați, Doamne miluiește! Au făcut toată regiunea Krasnodar rusă" – aici întregul material VIDEO.