EXCLUSIV: Hitler vs. Putin / Anna Neplii

La 22 mai, Adunarea Parlamentară a NATO a recunoscut în unanimitate crimele Rusiei săvârșite împotriva poporului ucrainean, numindu-le genocid, iar regimul terorist de la Kremlin a fost catalogat drept ”rașist”. Acest lucru s-a întâmplat după ce, în data de 2 mai, Rada Supremă a Ucrainei a recunoscut toate cele de mai sus, solicitând Parlamentului European și ONU să adopte rezoluții similare. 

Termenul de ”rașism” e definit ca fiind ideologia politică a regimului rus de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea. Această ideologie teroristă se bazează pe delirul ”misiunii civilizaționale speciale” a rușilor, pe așa-zisa ”vechime a poporului fratern”, pe ultranaționalism și pe o intoleranță dusă la extrem privind cultura și identitatea altor popoare. Trebuie spus că acest lucru se aplică în special popoarelor slave, întrucât sunt mai ușor de rusificat, precum și popoarelor care au trăit în imperiul rus sau în cadrul URSS.

În plus, regimul totalitarist de la Kremlin instrumentează din plin așa-zisa ortodoxie rusă pe care o prezintă sub forma unei așa-zise ”doctrine morale”. Instrumentele terorismului rus sunt multiple și complexe – aici se încadrează și șantajul cu energie și gaz ce vizează țările-țintă.

În Ucraina, Rusia e declarată în mod oficial drept stat terorist cu un regim totalitar neo-nazist, a cărui propagandă este interzisă prin lege. Asta pentru că ”rașismul” nu este altceva decât un fel de nazism, fiindcă despre nazismul rus e vorba.  

De notat că acest fenomen mai este numit și ”schizonazism” sau ”schizofascism”, întrucât a-i numi pe alții ”naziști” și ”fasciști”, când chiar tu ești un nazist și un fascist exemplar, reprezintă o evidentă formă de alienare mintală – or asta e chiar retorica predilectă a putinismului, care îi acuză pe toți ceilalți de ”nazism” și ”fascism”. Avem de-a face cu o formă de fascism gonflată sub pretextul unei așa-zise ”lupte cu fascismul”.  

Cine a citit și a studiat istoria recentă poate înțelege faptul că Hitler este o sursă de inspirație pentru Putin – uneori sunt tentată să cred că ține ”Mein Kampf” pe noptieră. Vă propun să facem o paralelă între principalele evenimente din prezent și cele de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Politica lui Hitler a fost una revanșardă, în timp ce Putin promovează o politică ce promite reconstruire unei caraghioase ”țări a făgăduinței” – criminala URSS. Ambii și-au spălat poporul pe creier, menținându-i și încurajându-i în mod premeditat dispozițiile agresive.  

Treptat dar sigur, pășind pe o partitură deliberat aleasă, Hitler a încălcat în mod flagrant termenii Tratatului de la Versailles, în tot acel timp testând cât de departe i-ar permite celelalte puteri să meargă. Folosind din plin inacțiunea ONU (facilitată tot de lobby-ul și de banii Rusiei) și Putin a încălcat Memorandumul de la Budapesta. Atât Hitler cât și Putin au alunecat treptat și uneori imperceptibil spre atingerea obiectivelor militare vizate, iar la început Occidentul a încercat să-i liniștească pe agresori, gândindu-se că așa se vor potoli. 

În perioadele de dinaintea rapturilor teritoriale, Hitler și Putin au spus întotdeauna ceea ce Occidentul colectiv voia și vrea să audă, pentru a-l menține amorțit, dar au acționat numai și numai în conformitate cu agendele lor. Au vorbit întotdeauna despre lupta pentru pace, dar au însângerat lumea. 

A spune că negrul este alb e una dintre metodele tehnicii hibride. Începând un război hibrid în 2014, Putin a tot asigurat public că Rusia nu ar vrea să muște din teritoriul Ucrainei fiindcă, repeta el, nu ar avea nevoie de ea. Asta îmi amintește de discursul lui Hitler din martie 1935, care s-a adresat Occidentului astfel, deși se pregătea să distrugă pacea planetei: ”Germania național-socialistă nu vrea război pentru că înțelege perfect că în orice război moare floarea națiunii. Noi habar n-avem să cucerim alte națiuni. Germania are nevoie de pace, o vrea!”.

Următoarea etapă a tacticii hibride presupune o creștere a tensiunii, apoi o dezescaladare la fel de hibridă, care nu înseamnă altceva decât mimarea dialogului. Agresorul hibrid nu are nevoie de negocieri eficiente, ci are nevoie doar ca adversarii să creadă în posibilitatea unui acord. Finalmente, de cele mai multe ori, aliații se pierd în negocieri și ipoteze, închizând încă o dată ochii la pașii reali făcuți de agresor.  

În plus, pe plan extern, atât regimul lui Hitler cât și regimul lui Putin au pretins întotdeauna, formal, că ar fi niște sisteme normale, frecventabile. În realitate, normalitatea asta nu există, întrucât ne sunt fluturate doar niște formalități, niște forme fără fond – de pildă, instituția parlamentară e o simplă marionetă în mâinile unor dictatori care mimează o așa-zisă ”democrație”. 

Înainte de anunțarea înființării Wehrmacht-ului, Goebbels și oamenii săi s-au asigurat că sintagma ”Stat Major” nu apărea în presă, dar asta numai pentru că înființarea unui astfel de organism era interzisă în mod explicit de Tratatul de la Versailles. Cu toate acestea, întreaga lume știa că germanii aveau un Stat Major General în umbră, dar care nu exista în mod oficial. Prin urmare, s-a considerat că Tratatul nu ar fi fost încălcat. 

De asemenea, în 2014 a devenit clar pentru toată lumea că Ucraina era ocupată de armata rusă invadatoare, cu echipament rusesc și cu arme standard. Însă oficial, Rusia nu și-a asumat acele trupe și operațiuni, insistând că nu ar fi încălcat acordurile de la Budapesta. 

Anexarea Austriei de către Hitler și anexarea Crimeei de către Putin au și ele multe în comun. În timp ce-și pregăteau agresiunile militare, ambii dictatori au mimat dialogul, subliniind în repetate rânduri că nu planificau o anexare. În același timp, ei și-au activat agenturile și lobbyștii din politica Austriei și a Ucrainei pentru a lovi din interior. 

Deja pe 20 februarie 1938, Hitler avea să se adreseze Reichstag-ului în privința chestiunii austriece. El a anunțat că ”minoritatea germană” ar fi discriminată în străinătate, inclusiv în Austria. Prin urmare, a punctat Hitler, ”Reich-ul german își asumă protecția cetățenilor germani”. 80 de ani mai târziu, ministrul rus de Externe avea să citească un discurs izbitor de asemănător, care a etalat aceeași ”argumentație” fluturată de Hitler. Doar înlocuiți ”Germania” cu ”Rusia” și ”germani” cu ”ruși” și veți vedea rezultatul. 

După discursul amintit, Hitler a anunțat un program de întoarcere acasă în Reich destinat germanilor ”persecutați” prin alte țări. Ba chiar, el i-a invitat pe germanii din alte țări să se alăture Germaniei deopotrivă cu teritoriile pe care le locuiau. E de notorietate că Rusia îi folosește din plin pe vorbitorii de limbă rusă de prin alte țări, coordonându-i sub forma unei coloane a 5-a. 

Totodată există multe similitudini privind anexarea hitleristă a Regiunii Sudete (Sudetenland) și anexarea putinistă a regiunilor Luhansk și Donețk. La început, Hitler nu a anexat întreaga Cehoslovacie, ci doar regiunea amintită, aceasta fiind locuită majoritar de germani. 

În toamna lui 1937, elitele germane l-au asigurat pe emisarul britanic – lordul Halifax – că Cehoslovacia este ”un avanpost al comunismului și nimănui, nici măcar francezilor, nu-i place”. În 2014, rușii și propaganda lor au insistat în Occident că Ucraina ar fi un bastion al ”fascismului” unde ar trăi dușmani înverșunați ai valorilor democratice. 

La 12 septembrie 1938, la Nurnberg, Hitler s-a lansat într-un discurs incendiar referitor la întoarcerea acasă a Regiunii Sudete, lăudând capacitatea Germaniei de a-și proteja compatrioții cu forța. Deja pe 17 septembrie, în timp ce Londra dezbătea democratic despre viitoarea procedură de ”autodeterminare” a Regiunii Sudete, Hitler ordona, în secret, înființarea unei ”miliții germane” ce avea să controleze și să supravegheze întreaga zonă. 

Evident, atât armele acestei miliții cât și banii au venit prin intermediul Reichului. Pentru a evita acuzațiile de incitare la conflict, primele puști și mitraliere nu au fost furnizate din arsenalele germane propriu-zise, ci au fost aduse din Austria ocupată cu o zi înainte. Fiecare unitate era condusă de un ofițer german, însă militarilor le era interzis să poarte uniformele celui de-al Treilea Reich. Asta pentru că războiul Reichului împotriva Cehoslovacia a fost unul hibrid, nefiind proclamat la nivel de stat.   

Pornind de pe teritoriul celui de-al Treilea Reich, militarii și militanții au lansat numeroase atacuri teroriste împotriva funcționarilor publici cehoslovaci și a civililor. Au jefuit, au distrus proprietăți, au ucis, au răpit oameni și au coordonat diverse campanii în interesul Germaniei naziste. Pe fundal, presa germană a pictat în unanimitate un tablou ce înfățișa plăsmuiri contrare oricăror realități, insistând că violențele nu fuseseră săvârșite de germani asupra cehoslovacilor, ci invers. Granița cehoslovaco-germană s-a transformat într-o zonă cenușie unde au avut loc ciocniri armate ce au implicat până la câteva sute de luptători. 

În realitate, același lucru s-a întâmplat în 2014 pe teritoriul regiunilor Donețk și Luhansk. Putin a copiat practicile hibride ale lui Hitler, modernizându-le pe ici, pe colo, în funcție de noile cerințe și adaptări ale războiului informațional. Occidentul a evitat să ia măsuri tranșante și iată că Putin a cauzat un război major – cel mai mare război din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial. 

În prezent, toată lumea trebuie să înțeleagă că cel de-al Treilea Reich = Federația Rusă. După ce războiul se va termina, criminalii ruși vor fi aduși în fața justiției și vor răspunde pentru genocidul comis împotriva poporului ucrainean. Criminalii ruși vor avea aceleași capete de acuzare care au fost ridicate împotriva criminalilor naziști judecați la Nurnberg – complicitate și planificare de conspirației, crime împotriva păcii, crime de război, crime împotriva umanității.