A fost cucerit orașul Bahmut de ruși?

Prigojin, șeful mercenarilor Wagner, a publicat azi un video în care anunță că a fost cucerit ultimul bloc apărat de soldații ucraineni din orașul Bahmut și astfel s-a încheiat cucerirea orașului, mercenarii Wagner urmează să se retragă din prima linie pentru recuperare și pozițiile lor vor fi preluate de armata regulată rusă. Ministerul Apărării de la Kiev spune că nu este adevărat, soldații ucraineni încă luptă în Bahmut, deci orașul nu a fost cucerit de ruși.

În urmă cu un an, pe 20 mai 2022, ultimii apărători ucraineni ai orașului Mariupol se predau rușilor, aproape 2000 de oameni. Guvernul de la Kiev a refuzat să folosească termenul de predare, a susținut existența unui „acord de transfer” al soldaților ucraineni, o aiureală de imagine, rușii i-au tratat pe ucrainenii de la Mariupol drept prizonieri de război. Sunt două chestiuni separate propaganda Kievului și realitatea din teren; problema apare când cele două încep să se confunde. Cum a fost cazul Insulei Șerpilor: inițial s-a anunțat că toți apărătorii ucraineni de acolo au fost uciși, apoi s-a aflat că au fost luați prizonieri și lumea a uitat povestea inițială, pe urmă s-a propagat povestea că au fost eliberați de forțele speciale ucrainene, când s-a aflat că au fost eliberați la schimb cu alți soldați ruși, factcecării au uitat de povestea inițială și tot așa.

Bine, dar de ce nu scrii de propaganda rusă? Nu prea am ce să scriu, Rusia este statul care amenință stabilitatea întregii regiuni a Mării Negre și este potențialul adversar al României în cazul extinderii conflictului, propaganda Rusiei este total neinteresantă. OK, propaganda rusă este interesantă când atinge cote de delir și indică o rupere totală de realitate, în sensul în care mă interesează până unde poate ajunge delirul, dacă s-au depășit cotele anterioare. Comunicările de la Moscova au sens pentru mine atunci când conțin elemente care mă pot lăsa să înțeleg încotro merge războiul, deși asta e greu de decelat într-un stat aproape teocratic cum e Rusia de azi.

În schimb diferența dintre propaganda ucraineană și realitate mi se pare fundamentală pentru noi, ar trebui să ne putem da seama cât mai clar încotro merge războiul ăsta și dacă/ când/ cum ne va afecta – foarte pe scurt: mă interesează cum și dacă Ucraina poate rezista, cum se conturează liniile negocierilor de după război și care va fi noua ordine ce se va stabili la Marea Neagră. Pentru România acest al doilea război al Crimeei va avea semnificații și influențe pe termen lung, la fel ca primul încheiat în 1856 (asta în cazul fericit în care războiul nu se extinde și nu ajungem să fim implicați direct). Tot respectul pentru eroismul soldaților ucraineni care rezistă agresiunii ruse de mai bine de un an. Însă PR-ul guvernului de la Kiev nu văd de ce m-ar interesa, este foarte bine făcut și extrem de agresiv, însă mult mai interesant mi se pare să înțeleg cu ce fel de Ucraină ne vom învecina după încheierea războiului? Iar chestia asta se dezvoltă sub ochii noștri, acum.

Revenind la problema inițială: a fost cucerit orașul Bahmut? De mai multe zile mercenarii lui Prigojin se chinuiau să cucerească ultimele blocuri din ceea ce înseamnă teritoriul administrativ al orașului, 99% din oraș era deja ocupat de ruși. Până la urmă este o chestiune de imagine: pentru ucraineni contează foarte mult să nu spună că rușii au cucerit Bahmutul, din punct de vedere militar orașul era practic cucerit. Tot de vreo săptămână ucrainenii au declanșat o serie de atacuri violente pe flancurile orașului care au provocat retragerea trupelor ruse care ocupau aceste poziții (dar nu atât de mult încât să pună în pericol prezența mercenarilor lui Prigojin în oraș). Unii comentatori (mai mult de pe la noi, mai puțini de prin afară) spun că atacurile ucrainene de pe flancurile orașului Bahmut reprezintă începutul ofensivei de primăvară (aici nu știu ce să zic din punctul de vedere al cronologiei, mai e puțin și se termină luna mai, vom începe să vorbim de ofensiva de vară a ucrainenilor cât de curând). Până la urmă nu contează dacă ofensiva ucrainenilor va fi una de vară sau de primăvară, ceea ce contează este dacă vor reuși să rupă linia frontului și să recupereze din teritoriile ocupate de ruși, mai contează și cât de mult teritoriu vor ocupa, până unde vor ajunge. 

Cucerirea în sine a teritoriului strict administrativ al orașului Bahmut are sens pentru propaganda lui Prigojin (nu înțeleg delirurile acestuia și este cât se poată de nebuloasă relația lui cu militarii ruși și cum de i se permite să facă un circ de pe prima linie a frontului). Din punct de vedere militar atingerea limitei administrative a orașului Bahmut de către mercenarii lui Prigojin nu prea are sens; ar fi avut sens dacă de acolo rușii ar fi putut continua ofensiva spre celelalte orașe din regiune, dacă ar fi rupt liniile de apărare ale ucrainenilor, altfel spus dacă ar fi reușit să obțină un rezultat măsurabil după indicatori militari. 

Că mercenarii lui Prigojin au ajuns la demarcația administrativă a orașului nu are nici o importanță câtă vreme la 100 de metri se găsesc în continuare soldați ucraineni (care sunt capabili să lanseze contra-atacuri!). Până la urmă este o chestiune de imagine atingerea acestei linii, la fel cum este și pentru Kiev o chestiune de imagine să nu cedeze Bahmutul/ să nu recunoască pierderea orașului.