De-a lungul invaziei rusești la scară largă a Ucrainei, în spațiul informațional s-au putut observa anumite contradicții în declarațiile oficiale venite din Statele Unite. Unele contradicții au vizat furnizarea diferitelor tipuri de arme. Acest lucru se datorează, în principal, neîncrederii americanilor în posibilitatea utilizării acestui tip de arme de către ucraineni. Sau pleacă de la ideea că Ucraina le va folosi ”inutil” în raport cu Rusia. Această tendință a fost sesizată în special în vara anului trecut. După ce Forțele Armate ucrainene și-au demonstrat capacitatea de se antrena rapid și de a utiliza cu precizie sistemele de rachete primite, retorica Casei Albe s-a mai schimbat oarecum.
Cu toate acestea, e clar că au rămas unele dezacorduri la Casa Albă, printre experții care pregătesc proiecte detaliate de asistență militară pentru Ucraina sau printre aliați (întrucât e vorba despre un ajutor comun din partea mai multor țări partenere).
Pe de altă parte, multe informații privind blocarea livrărilor de arme și muniție, care apar periodic în mass-media, vizează o manipulare informațională a rușilor. Astfel, rușii sunt încurajați să ia decizii drastice și pripite. Uneori își trimit trupele mai curând în primele linii, crezând că vor câștiga teren până când Ucraina își va soluționa problemele cu aliații săi. Fiecare astfel de decizie pripită transformă niște efective rusești în carne de tun, ducând la pierderi semnificative pentru ruși, atât în vieți cât și în echipamente.
În plus, informațiile privind diverse blocări de arme și muniții pot acționa ca o cortină de fum care să mascheze adevăratele transporturi. De exemplu, declarațiile despre problemele întâmpinate în cazul livrărilor de tancuri pot masca furnizări de obuze pentru Himars cu o rază de acțiune de 150 km. Asta și pentru că, anul trecut Kremlinul a suferit un adevărat șoc când trupele rusești au fost lovite cu obuze ce ajung la 80 de kilometri. Unii analiști militari sugerează că blocarea tancurilor MI Abrams s-ar putea datora unei manevre tactice, timp în care sunt furnizate pe neobservate alte arme.
A se remarca și faptul că Statele Unite mențin o ambiguitate în ceea ce privește negocierile, permițând unor indivizi din autoritățile ruse să conducă în secret sau deschis așa-zise „negocieri”. Desigur, rezultatul efectiv al acestor ”negocieri” va fi aproape de zero, dar probabil că interesul principal vizează strângerea de informații clasificate. În același timp, Statele Unite încurajează atât negocierile, cât și furnizarea de armament către Ucraina. Într-unul dintre discursurile sale, președintele șefilor de stat major – generalul american Mark Milley – a exprimat teza că războiul nu se va încheia în 2023. Putem presupune că Occidentul pariază pe un război de lungă durată, pe un război de uzură. Asta în condițiile în care problemele ridicate de stabilitatea economică și de securitatea energetică se află în general în limite acceptabile de fluctuație. În același timp, Occidentul este gata să sprijine Ucraina atât cât este necesar, dar cu restricții doar asupra propriilor rezerve de arme. Declarațiile conform cărora NATO ar fi rămas fără arme sunt un bluff. În realitate, țările occidentale se înarmează cu noi tipuri de armamente, oferind Ucrainei armele vechi.