Putin și-a dat încă un autogol: Japonia consolidează la un nivel fără precedent relația cu NATO, pregătind o premieră la nivelul Asiei. Istoricul cooperării dintre Tokyo și Alianța Nord-Atlantică după prăbușirea URSS

Din pricina războiului pe care Rusia îl duce la scară largă împotriva Ucrainei, Japonia a început discuțiile pentru deschiderea unui birou de legătură cu NATO, a declarat ministrul japonez de Externe, Yoshimasa Hayashi, într-un interviu acordat CNN. Ar fi primul birou de acest tip în Asia și ar fi considerat o lovitură majoră pentru dictatorul sângeros Vladimir Putin.

"Purtăm deja discuții, dar încă nu au fost finalizate detaliile", a declarat miercuri Yoshimasa Hayashi, acordând interviul cu o săptămână înainte de summitul G7, găzduit anul acesta de Japonia la Hiroshima.

Hayashi a invocat în mod special invadarea Ucrainei de către Rusia drept evenimentul cu repercusiuni dincolo de granițele Europei care a forțat Japonia să regândească securitatea regională.

"Odată cu agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, lumea a devenit mai instabilă", a precizat ministrul. 

"Ceva ce se întâmplă în Europa de Est nu se limitează doar la problematica din Europa de Est, ci afectează direct situația de aici, în Pacific. De aceea, o cooperare între noi, din Asia de Est, și NATO devine din ce în ce mai importantă", a continuat ministrul japonez de Externe. 

El a adăugat că Japonia nu este membră NATO, dar că decizia actuală transmite un mesaj conform căruia partenerii din Asia Pacific "se implică într-un mod foarte constant" alături de Alianța Nord-Atlantică. 

Deschiderea unui birou de legătură cu NATO în Japonia ar marca o dezvoltare semnificativă a alianței occidentale pe fondul adâncirii liniilor de falie geopolitică și probabil va atrage critici din partea Guvernului chinez, care s-a pronunțat anterior împotriva unei astfel de decizii. 

NATO are birouri de legătură similare în alte zone, inclusiv în Ucraina și Viena. Biroul de legătură din Japonia va permite discuții cu partenerii de securitate ai NATO, precum Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, privind provocările geopolitice, tehnologiile emergente și perturbatoare, respectiv în legătură cu amenințările cibernetice, a raportat săptămâna trecută publicația Nikkei.

Situația complexă de securitate

Merită reamintit că invazia rusească la scară largă asupra Ucrainei a determinat Finlanda și Suedia, țări nealiniate, să-și abandoneze neutralitatea pentru a adera la NATO. Finlanda a reușit deja să adere oficial luna trecută. 

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost invitat să participe la summitul G7 de săptămâna viitoare, a spus Hayashi, alături de liderii Canadei, Franței, Germaniei, Italiei, Regatului Unit, Statelor Unite și Uniunii Europene. E de așteptat ca Zelenski să intervină de la distanță, printr-un apel video. 

"Din moment ce îl găzduim aici, în Japonia, trebuie să vorbim despre Asia Pacific, respectiv despre problemele din Indo-Pacific", a spus ministrul japonez, adăugând că locația summit-ului și anume Hiroshima – asupra căreia au fost aruncate bombe atomice în 1945 – a fost aleasă inclusiv pentru că "am dori să vorbim despre neproliferare și, de asemenea, despre dezarmare", subiecte care au ajuns în prim-plan pe fondul războiului Rusiei contra Ucrainei. 

Războiul a determinat țări precum Japonia și Coreea de Sud să se apropie de partenerii lor occidentali, formând în același timp un front unit împotriva amenințărilor din proximitate. 

Hayashi a scos în relief mediul de securitate regională "sever și complex" al Japoniei, menționând că, pe lângă agresiunea rusă, Tokyo se confruntă și cu o Coreea de Nord ce dispune de arme nucleare, respectiv cu o China în ascensiune.

China și-a sporit forțele navale și aeriene în zonele din proximitatea Japoniei, în timp ce revendică Insulele Senkaku, un lanț nelocuit controlat de japonezi în Marea Chinei de Est. 

Tensiunile dintre Japonia și Rusia au crescut, la rândul lor, în ultimele luni, alimentate parțial de exercițiile militare rusești în apele dintre cele două țări și de patrulele navale comune chino-ruse în Pacificul de vest, aproape de Japonia.

În aprilie, navele de război rusești au efectuat exerciții anti-submarine în Marea Japoniei, cunoscută și sub numele de Marea de Est – iar în martie, o serie de bărci rusești au tras cu rachete de croazieră asupra unei ținte simulate în aceleași ape. Iar după momentul în care prim-ministrul japonez Fumio Kishida a efectuat o vizită surpriză în Ucraina în luna martie, două bombardiere strategice rusești, capabile să poarte arme nucleare, au zburat peste apele din largul coastei japoneze timp de mai bine de șapte ore, a informat Reuters.

În pofida tensiunilor regionale tot mai mari, Hayashi a subliniat că eventuala deschidere a biroului de legătură cu NATO nu vizează anumite țări. 

El a adăugat că Japonia și alte țări trebuie în continuare să coopereze cu China în probleme majore cum ar fi schimbările climatice și pandemia de COVID-19, precizând în acest sens că Tokyo își dorește o "relație constructivă și stabilă" cu Beijingul.

Reacția Chinei

China a avertizat anterior împotriva extinderii NATO în Asia și a răspuns furios informațiilor vehiculate în aceste săptămâni despre posibila deschidere a unui birou de legătură cu NATO în Japonia.

"Interferența NATO în chestiunile din Asia Pacific vor submina cu siguranță pacea și stabilitatea regională", a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Mao Ning.

În luna martie, înalți oficiali ai Ministerului chinez de Externe și publicații influente ale Partidului Comunist au acuzat Statele Unite ale Americii că încearcă să construiască un bloc asemănător NATO în Indo-Pacific, lansând pe această temă un avertisment oficial privind consecințele "inimaginabile".

Miercuri, Hayashi a minimalizat îngrijorarea că deschiderea unui birou NATO în Tokyo ar putea intensifica și mai mult tensiunile, spunând: "Nu cred că este cazul".

Țara are o constituție pacifistă încă de la al Doilea Război Mondial – ceea ce, a precizat ministrul japonez de Externe, se reflectă în această mișcare de apropiere de NATO. 

"Nu jignim pe nimeni, ne apărăm de orice fel de interferență, iar, în unele cazuri, de amenințări", a spus acesta. 

Un proces de lungă durată

Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a accelerat consolidarea relației Japonia-NATO, dar roțile au fost puse în mișcare în urmă cu 30 de ani, după căderea Uniunii Sovietice, notează publicația Japan Times. 

Timp de decenii, Japonia nu a întreținut relații formale cu NATO. Acest lucru s-a datorat, în parte, tendințelor izolaționiste din politica externă a Japoniei, limitărilor sale constituționale și lipsei de recunoaștere politică a oportunității sau necesității angajamentului.

Până în 1991, nu a existat un impuls puternic pentru a desfășura trupele japoneze de apărare în străinătate și s-a manifestat reticența ca Japonia să vizeze parteneriate formale de securitate cu alte țări. Trebuie să ne amintim că Japonia nici măcar nu s-a referit la relația sa cu Statele Unite ca la o "alianță" până când prim-ministrul Zenko Suzuki a făcut într-un final acest lucru în 1981 – și chiar și atunci, a atras critici masive acasă. Având în vedere obstacolele legale și politice, nu a existat niciun impuls pentru a promova legăturile Japonia-NATO.

Între timp, NATO nu privea către Asia într-un mod semnificativ. În timpul Războiului Rece, amenințarea iminentă pentru aliații NATO era clară, dar când Uniunea Sovietică a căzut, aliații au început să recunoască că gestionarea păcii și stabilității ar necesita mai mult decât gestionarea descurajării și a confruntării militare convenționale în teatrul european. Japonia a recunoscut această schimbare încă din 1997, atunci când purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Japoniei a precizat în mod oficial că interesele de securitate ale NATO și ale țării sale se pot intersecta în curând.

Implicarea Japoniei în relația cu NATO a fost lentă și măsurată și a început cu interacțiuni practice. Forțele armate japoneze au operat în diverse zone împreună cu armate din NATO, cum ar fi în Înălțimile Golan, alături de Canada, Polonia și Slovacia. Japonia a trimis forțe militare în diferite operațiuni de menținere a păcii și anti-piraterie, respectiv a oferit sprijin pentru intervenția militară a SUA în Afganistan. Pe parcursul desfășurării personalului forțelor armate japoneze (SDF) pentru sprijinirea operațiunilor din Afganistan în anii 2000, au avut loc interacțiuni cu misiunea NATO prin intermediul Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate. Acest lucru a fost oficializat prin numirea unui ofițer de legătură SDF la Reprezentantul civil superior al NATO la Kabul în decembrie 2007. 

În cele din urmă, aceste contacte la nivel militar au contribuit la creșterea angajamentelor la nivel de politică. În aprilie 2005, secretarul general al NATO de la acea vreme, Jaap de Hoop Scheffer, a efectuat o vizită în Japonia. Ulterior, în luna următoare, președintele Consiliului Comun de Stat Major (predecesorul Statului Major Comun al Japoniei), generalul Hajime Massaki, a vizitat Bruxelles-ul. În ianuarie 2007, Shinzo Abe (fiind atunci la primul său mandat de prim-ministru) a devenit primul lider japonez care s-a adresat NATO, declarând: "Japonia și NATO au un simț comun al responsabilității față de provocările globale. Trebuie să lucrăm împreună mai mult ca oricând pentru a ne împărtăși capacitățile, în timp ce lucrăm pentru a consolida pacea în fața conflictului".

Tendința către creșterea angajamentului a continuat indiferent de schimbarea Guvernului. În iunie 2010, Japonia și NATO au încheiat un acord privind schimbul de informații. În mai 2014, a doua administrație Abe a anunțat Programul individual de parteneriat și cooperare între Japonia și NATO, urmat la scurt timp după aceea de trimiterea unui ofițer SDF la sediul NATO pentru a avea rolul de legătură. În 2018, Japonia a stabilit o misiune oficială la sediul NATO din Bruxelles.

Deci ceea ce vedem acum nu este o schimbare bruscă. Mai degrabă, este rezultatul lecțiilor învățate în domeniu, al intereselor strategice convergente și al oportunităților reciproce de implicare semnificativă în diferite regiuni ale lumii. 

Convergența strategică

Există o convergență strategică între statele membre NATO și Japonia, deoarece ambele părți caută să consolideze ordinea internațională bazată pe reguli. Mai simplu spus, NATO conduce efortul pentru consolidarea acestei ordini în Europa, iar Japonia face același lucru în Asia prin politica "Indo-Pacific liber și deschis".

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a contribuit și mai mult la această convergență strategică. Răspunsul Japoniei la invazie reprezintă o politică de referință a administrației Fumio Kishida și, având în vedere atenția acordată Ucrainei de membrii NATO, Alianța Nord-Atlantică devine un punct focal de contact pentru Guvernul japonez în ceea ce privește răspunsul la războiul de agresiune al Rusiei.

Deschidere către alte regiuni

Pentru Japonia, NATO oferă un mecanism util de colaborare cu guvernele europene, deoarece este singurul loc pentru discuții pe probleme de securitate. În loc să călătorească în mai mult de 31 de țări pentru întâlniri individuale de securitate bilaterală, evenimentele NATO oferă un singur forum atât pentru discuții plenare, cât și pentru angajamente bilaterale. Astfel, asta economisește semnificativ eforturile Guvernului japonez de a ajunge la un număr mai mare de parteneri europeni.

Între timp, majoritatea membrilor NATO recunosc că Indo-Pacificul va fi centrul de greutate al economiei și securității în secolul 21, dar doar câțiva au un mecanism prin care și-au asumat un angajament în regiune. Japonia este utilă pentru aceste țări ca partener, având în vedere puterea sa economică, locația sa strategică și natura sa de lider democratic. Astfel, Japonia devine o opțiune firească ca partener în Asia.

Cooperările bilaterale deja dezvoltate

În cele din urmă, este util să ne amintim că Japonia lucrează deja la aprofundarea legăturilor cu mai mulți membri NATO. Statele Unite sunt exemplul evident, fiind singurul aliat al Japoniei, dar Guvernul japonez a luat măsuri semnificative pentru aprofundarea legăturilor de securitate cu Regatul Unit, Franța și Canada. Având în vedere participarea robustă a acestor țări la NATO, va exista deja o suprapunere naturală în ceea ce privește prioritățile și eforturile de securitate.

Punând toate aceste lucruri cap la cap, vizarea de către Japonia a unor legături aprofundate cu NATO este pur și simplu pragmatică, chiar dacă nu este ușor de înțeles. Sunt multe de câștigat prin coordonarea politicilor, alinierea strategiilor, familiarizarea operațională și cooperarea directă (în special în domeniul spațial și cibernetic). Pe măsură ce lumea devine mai conectată, logica din spatele consolidării legăturilor Japonia-NATO va deveni din ce în ce mai clară.