"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Naș al criminalului în masă Vladimir Putin, oligarh și lider al partidului pro-rus ”Platforma de opoziție – pentru viață” (OPZZH), Viktor Medvedchuk a fost oferit rușilor în schimbul a 200 de apărători ai Azovstalului, la 21 septembrie 2022. Înainte de acest episod, Medvedchuk a stat, scurte perioade, într-o închisoare ucraineană, începând cu 12 aprilie.
La 11 mai 2021, oligarhului i s-au adus la cunoștință suspiciunile ce planau asupra lui – înaltă trădare și tentativă de jefuire a resurselor naționale din Crimeea ocupată. La 8 octombrie, Medvedchuk a fost informat și de faptul că e acuzat că a facilitat activitățile unei organizații teroriste, în special prin achiziționarea de cărbune în zonele ocupate de ruși din regiunile Donețk și Lugansk.
Foarte interesant este că, în ziua de 21 februarie 2022, chiar în ajunul invaziei rusești, Viktor Medvedchuk își scotea bunurile din locuința sa din Kiev. Știa prea bine ce urma. Apoi, în decurs de o săptămână, oligarhul a dispărut. Evident, se ridică o întrebare cât se poate de legitimă: unde s-au uitat organele de drept ucrainene când un apropiat al lui Putin a reușit să scape de arest, punându-și la adăpost bunurile?
Potrivit șefului ONG-ului ”Centrul Anticorupție” – l-am numit pe Vitaliy Shabunin, Oleg Tatarov – șeful adjunct al Biroului Prezidențial, responsabil pentru unitatea de aplicare a legii – este un ”curator din umbră” al serviciilor secrete ucrainene, fiind implicat în eliberarea lui Viktor Medvedchuk și a altor colaboraționiști.
În plus, același Oleg Tatarov a încercat, în primăvara lui 2022, să deblocheze conturile înghețate în Ucraina ale companiilor oligarhului rus Oleg Deripaska, în special eforturile vizând uzina de aluminiu Mykolaiv, una dintre cele mai mari întreprinderi de metalurgie neferoasă din Europa – de notat că, în februarie 2023, Curtea Supremă Anticorupție a Ucrainei a confiscat activele ucrainene deținute de Deripaska.
Pentru a înțelege în ansamblu activitățile lui Oleg Tatarov este necesar să reiterăm o serie de aspecte din trecutul său, trecut strâns legat de fostele autorități pro-ruse și criminale din Ucraina.
E de notorietate că unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina este oligarhul Rinat Akhmetov, al cărui trecut, de asemenea, nu poate fi disociat de crimele pro-rușilor și ale Rusiei. Akhmetov a fost unul dintre liderii formațiunii pro-rusești ”Partidul Regiunilor”, fiind un apropiat colaborator al lui Oleksandr Yefremov, președinte adjunct al ”Partidului Regiunilor” și fost șef al administrației de stat din Lugansk. Potrivit investigațiilor jurnalistice, în aprilie 2014, în timpul ocupației rusești a regiunilor Lugansk și Donețk, Akhmetov și Yefremov i-au condus pe separatiștii care au confiscat o serie de clădiri, inclusiv administrații regionale, totodată luând numeroși ostatici. Evident, Yefremov a negat categoric dezvăluirile de presă. Cu toate acestea, în aprilie 2014, monitorizarea financiară a statului încă bloca diversele conturi personale deținute de Yefremov pentru ”finanțarea terorismului”.
Unul dintre marile dosare penale în care Akhmetov a fost expus e cazul Rotterdam+. Speța s-a referit la costul de cumpărare al cărbunelui în Ucraina pentru centralele termice. Potrivit expertizei, compania DTEK, deținută de oligarhul Akhmetov, a provocat daune de 39 de milioane de grivne statului ucrainean. În pofida acestor evidențe de o gravitate extremă, dosarul avea să fie tărăgănat și închis în repetate rânduri, iar rezultatele expertizei au fost falsificate. A se reține că Oleg Tatarov a ajutat, grație conexiunilor sale, la îngroparea și închiderea acestui dosar esențial de mare corupție.
La 5 august 2020, președintele Zelenski l-a numit pe Oleg Tatarov în funcția de șef adjunct al Oficiului Prezidențial. La acel moment, gestul a provocat nemulțumire și nedumerire în societatea ucraineană. Asta în condițiile în care Tatarov nu era doar un vechi angajat al Ministerului de Interne – el s-a remarcat și prin diverse afaceri dubioase în timpul lui Viktor Ianukovici, președintele pro-rus al Ucrainei, și în timpul activității lui Oleksandr Zaharcenko, care, în perioada 2014-2018, a fost președintele așa-zisului consiliu de miniștri al grupării teroriste ”Republica Populară Donețk”. De altfel, Oleg Tatarov a fost și unul dintre avocații necondiționați ai acestor criminali și teroriști rusofili, pentru că el a justificat public acțiunile militare sângeroase decise împotriva manifestanților care au făcut posibilă Revoluția Demnității. De notat că, la acea vreme, Oleg Tatarov era șef adjunct al Direcției principale de Investigații a Ministerului de Interne, poziție din care ar fi trebuit să ancheteze aceste atacuri și crime, nu să le mușamalizeze.
În prezent, activitățile lui Tatarov ridică din ce în ce mai multe întrebări spinoase și fără răspuns.
În martie 2023, șeful Centrului Anticorupție – l-am numit pe Vitaliy Shabunin – și-a exprimat îngrijorarea, într-un interviu acordat pentru Ukrainian Pravda, cu privire la o posibilă încercare viitoare a lui Oleg Tatarov de a-l lua sub control pe noul director al Biroului Național Anticorupție – Semen Kryvonos, pe care Cabinetul de miniștri l-a numit în funcție la 6 martie anul în curs.
