"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Un gând pios ne îndeamnă în fiecare an, în ziua de Armindeni (1 mai), să ne îndreptăm amintire și recunoștința către cel care a fost coșmarul Securității timp de 28 de ani, omul cel mai căutat din România comunistă, devenit – după cum înșiși securiștii spuneau – un simbol.
(Ceasul oprit la ora 9,05 PM în ziua de 1 mai 2006, când Ion Gavrilă Ogoranu a trecut la cele veșnice)
Din pronia divină și grație unor abilități ieșite din comun, Ion Gavrilă Ogoranu a reușit să se sustragă capturării, deși pe numele său existau două condamnări la moarte în contumacie.
(Rozariile cu care Ion Gavrilă Ogoranu s-a rugat, cu soția sa Ana alături, până la ieșirea sufletului său)
Acest om rămas singur, asemenea unui brad răzleț, căruia furtuna i-a prăbușit toți confrații, alături de o femeie la fel de neînfricată, laolaltă cu credința neclintită în Dumnezeu și în rostul luptei și sacrificiului generației lor, au scris una dintre cele mai frumoase epopei ale demnității românești.
(Pălăria lui Ion Gavrilă Ogoranu)
Principalul lor mobil? "Obrazul țării curat am vrut să-l ținem!".
(Obiecte personale)
Supraviețuind, după 1990, Ion Gavrilă Ogoranu a devenit cel mai cunoscut luptător al Rezistenței anticomuniste din România, grație realizatoarei TV Lucia Hossu Longin.
(Obiecte personale, carte de rugăciuni, iconiță, tocul de ochelari, legitimații de călătorie și fotografii)
Ignorat constant de autorități (cu excepția președintelui Emil Constantinescu), evitat de mass-media mainstream și cercetat de foarte puțini istorici consacrați, Ion Gavrilă și-a împlinit destinul, scriindu-și memoriile și o serie de studii pe baza documentelor arhivelor Securității, conferențiind, activând intens pentru recuperarea memoriei Rezistenței.
(Una din multele țesături lucrate la războiul de țesut, de mâinile lui Ion Gavrilă, în lungii ani în care a stat ascuns în casa din Galtiu)
Plecarea sa dintre noi, la 1 mai 2006, ni s-a părut tuturor prea timpurie. Avea puțin peste 80 de ani și era în plină vervă creatoare. Asemenea unui pom încărcat de rod bun, prea devreme secerat de o boală nemiloasă.
(Prima ediție a memoriilor lui Ion Gavrilă Ogoranu,1993, oferită soției și salvatoarei sale, Ana, cu dedicația: "Soției mele Anuța cu dragoste și recunoștință. Fără tine nu se ar fi scrise aceste rânduri niciodată de ziua ta 10 decembrie 1993. Din toată inima soțul tău Ion")
Întru pioasă amintire, prezentăm publicului câteva din obiectele personale ale lui Ion Gavrilă Ogoranu și ale curajoasei sale soții, Ana Gavrilă-Săbăduș. Curând, ele vor putea fi văzute în realitate, în cadrul unei expoziții care urmează a fi realizate sub egida Muzeului Rezistenței - Fundația Ion Gavrilă Ogoranu.
