Evadarea (predica pe scurt)

Nu a durat prea mult: o săptămână. Intrat cu slavă camuflată în Ierusalimul carantinat, Mântuitorul s-a trezit prins între mai multe conflicte, El, nazarineanul, fiind piesa de bază. Primul conflict: între poporul ales și El, acuzat că și-a însușit blasfemic rolul de Fiu al Tatălui, de Mesia. Al doilea: între romani și El, acuzat că face uz de titluri false precum cel de Rege. Al treilea: între cei care doreau, fără să o spună, emanciparea politică, adică revoluția, și refuzul Lui categoric de a se implica, Împărăția Lui fiind din altă lume. Al patrulea: între dreptul roman și aranjamentele religios-politice locale, ajungând să fie “ales” în locul unui tâlhar. Al cincilea: tot romanii îl acuzau de deturnare de fonduri imperiale pe baza cărora lărgise atelierul de tâmplărie al tatălui legal, Iosif. Era imposibil să se apare concomitent de toate acuzațiile. Bani de avocați nu avea. În plus: știa, cum îi va confirma Dumnezeu-Tatăl într-o seară dramatică, în grădina Ghetsimani, că acesta este paharul amar pe care va trebui că îl bea. A cerut să fie cruțat dar, Fiu ascultător, a acceptat. Până la capăt.

Procesul a fost o mascaradă. La figurat și la propriu. Măștile au fost aduse de la Roma cu trei corăbii. Pilat, împins de soția lui sensibilă la auspicii și coșmaruri, a încercat să evite dezastrul. Știind cât de mare este numărul analfabeților funcționali, vorbise cu Ana și Caiafa să organizeze votul prin corespondență, dată fiind recenta pandemie, dar a fost refuzat energic. Mai mult: a fost șantajat. Ordinar, pe față. Nu mai ești prieten al Împăratului? Lucid, a înțeles că singurul mod de a ieși din chingi era să transforme acuza pseudo-politică în cea reală, religioasă. Așa a îngăduit, spălându-se pe mâini, referendumul cu întrebarea falsă: Iisus sau Baraba? Juridic, între cei doi nu era nicio egalitate de fapte. Zelotul, cel cu nume aramaic, se revoltase împotriva Imperiului Roman, în vreme ce Mântuitorul, mă repet, dezamăgise pe cei care își puneau din acest punct de vedere nădejdi în El. Sub mască, precum anonimii de pe internetul de azi, mulțimea a optat. Frica de cer a învins teama de pământ. Până la capăt.

Au urmat cele știute. Pas cu pas. Procedurile și standardele au fost respectate cu strictețe. Doar era prima execuție după relaxare. Se poate spune că, formal, totul s-a desfășurat impecabil, fără opinteli sau improvizații. S-a dat și un comunicat, tocmai ca lumea să știe că autoritățile au situația sub control. Și să se audă peste mări și țări, pe Capitol. Desigur, au mai fost un bătrân, care a purtat o bucată de drum crucea, și câteva femei cu care nu prea aveai ce vorbi. Cică era mama Lui și nu știu ce prietene. Unii își dădeau coate, de parcă ar fi știut ceva. La apusul soarelui, cele trei cruci de care erau pironiți nefericiții se proiectau, spectral, peste acoperișurile cetății. Coborât, trupul Mântuitorului a fost dus și pus cu grijă în mormânt, înfășat bine, să nu infecteze. Soldații romani au luat în primire postul și, prin gărzi destul de lungi (au și adormit), s-au asigurat că nu vine/pleacă nimeni. Cu atât mai mare a putut fi groaza descoperirii: mortul a evadat! De peste două mii de ani, El este și azi căutat, cu mandat planetar, pentru infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor. 

Hristos a înviat!