INTERVIU EXCLUSIV Oksana Klimenko, refugiată din Mariupol, vorbește despre cum a reușit să scape din iad. Cum a contribuit primarul ucrainean al orașului la carnagiul comis de ruși: "Oamenii au avut șansa să fugă mai devreme, dar din cauza politicii acestuia au rămas"

Într-un interviu acordat recent pentru Podul.ro, Oksana Klimenko, refugiată din Mariupol aflată în prezent în București și fostă voluntară în armata Ucrainei, povestește, printre altele, experiența teribilă prin care a trecut alături de tatăl ei la începutul războiului la scară largă dus de Rusia împotriva Ucrainei, atunci când încercau să scape din iadul pe care l-au creat rușii în orașul său natal. 

Pe parcursul interviului, Oksana Klimenko atrage atenția că la numărul imens de victime ale agresiunii rusești a contribuit indirect și primarul ucrainean al Mariupolului, Vadym Boichenko, care, la începutul războiului la scară largă, își asigura cetățenii că totul va fi în regulă. Beneficiind de o cotă mare de încredere, Boichenko a convins foarte mulți cetățeni să rămână în oraș, ceea ce a dus treptat la un adevărat carnagiu. 

"Au fost atât de multe victime în Mariupol, întrucât oamenii au avut șansa să fugă mai devreme, dar din cauza primarului, a politicii duse de acesta, au rămas", spune Oksana Klimenko. 

Totodată, aceasta povestește despre cum a trecut de punctele de control unde se aflau soldații ruși, respectiv despre ura viscerală pe care aceștia o manifestau față de ucraineni. 

"Noi, cei din mașină, am vorbit dinainte să spunem aceeași versiune, că ne vom duce în vestul Ucrainei. Când am zis asta, soldații ruși au început să râdă și să spună: Doar așteptați, partea de vest a Ucrainei va fi la rândul ei în flăcări precum Mariupol", povestește Oksana. 

De asemenea, Oksana Klimenko vorbește despre perioada de adaptare la traiul în altă țară, având în acest context numai cuvinte bune despre România. 

Vedeți video (pentru cuprinsul interviului video, accesați AICI link-ul de pe YouTube și consultați descrierea clipului / interviul a fost realizat cu ajutorul Daryei Yusupova, refugiată din Kharkiv, în prezent studentă în cadrul Universității din București): 

Redăm prima parte din interviu, în cadrul căreia Oksana Klimenko relatează inclusiv ce s-a întâmplat cu ceea ce deținea în Mariupol, respectiv câteva elemente despre cum arată acum viața în orașul devastat de ruși: 

Reporter: Cum ați reușit să plecați din Mariupol?

Oksana Klimenko: Am decis să plecăm (ea și tatăl ei - n.red) pentru că nivelul de pericol era maximal. În acele momente nici nu credeam că vom reuși să fugim din Mariupol. Zilnic, erau atacuri multiple dinspre cer, o mulțime de bombe lansate de avioane. A fost foarte dificil. Aflasem la știri că Teatrul Dramatic din Mariupol a fost distrus. A fost un șoc imens, nu am putut da crezare din prima informației. Atunci când conduceam relativ încet pentru a pleca din Mariupol, vedeam cum fiecare casă, fiecare clădire au fost distruse, iar unele încă ardeau. Am văzut totodată trupurile unor decedați pe pământ, respectiv bucăți din rachete. Am stat pentru o lună în Mariupol (pe perioada atacurilor masive desfășurate de hoardele Kremlinului - n .red.), Erau -15 grade afară, motiv pentru care a fost foarte dificil să stăm în subsol la adăpost, atât din punct de vedere fiziologic, cât și psihologic.

De asemenea, vreau să menționez că atunci când a început războiul, în Mariupol a fost singurul primar din Ucraina care a fugit, nu a spus nimic despre planurile sale. În primele zile pretindea că își susține orașul, dar de fapt a fugit.  

Reporter: Așadar era un trădător.  

Oksana Klimenko: A mințit în primă instanță. La TV, în talk show-uri, propaga numeroase mesaje de sprijin, îi asigura pe cetățeni că le e alături, dar nimic nu a fost adevărat. Oamenii din Mariupol au simțit că sunt pe cont propriu, iar dacă ceva rău se va întâmpla, vor fi lăsați de izbeliște și vor trebui să își rezolve singuri problemele. Acesta a fost unul dintre motivele care m-au determinat să mă mut. Greșeala făcută de primar a constat în faptul că în primele zile ale războiului, când cetățenii încă dispuneau de electricitate și de televiziune, acesta spunea sistematic la TV că totul este în regulă, le transmitea oamenilor să rămână în oraș, întrucât le este alături. Au fost atât de multe victime în Mariupol, întrucât oamenii au avut șansa să fugă mai devreme, dar din cauza primarului, a politicii duse de acesta, au rămas. Oamenii au avut încredere în el. Când au fost alegeri locale acesta avea un scor de aproximativ 80%. Era o figură puternică în Mariupol. Întrucât știau deja ce e războiul de 8 ani de zile, cetățenii nu au fugit, se obișnuiseră cu ideea.  

Reporter: Nu s-au așteptat să fie un atac atât de masiv.  

Oksana Klimenko: Da, din cauza primarului. În contrast cu acesta au fost soldații și polițiștii. După 2014, întotdeauna am avut soldați care patrulau în zona orașului. Când a început invazia la scară largă, soldații, dar și polițiștii, au fost de partea noastră, au încercat să ne protejeze, au fost în Azovstal, dar din păcate mulți dintre cei pe care-i știu sunt acum în captivitate. Iar cei mai mulți dintre ei au murit. Am prieteni și rude în captivitate. Nimeni nu știe care e situația lor. E o durere mare pentru noi, întrucât acești oameni ne-au protejat întotdeauna, erau pro-Ucraina. Este foarte dificil... Nu trebuie să fim tăcuți, trebuie să spunem cu glas tare ce s-a întâmplat, ce se întâmplă în Mariupol, despre acest genocid. Nu trebuie să-i uităm pe cei ce se află acum în captivitate! Întotdeauna trebuie să le amintim oamenilor, să răspândim informații despre orașul Mariupol, despre acei oameni care sunt eroi adevărați.

Reporter: Ați întâmpinat vreo problemă cu soldații ruși? Cum ați părăsit regiunea?

Oksana Klimenko: M-am pregătit cu minuțiozitate. Am fost conștientă că voi avea de depășit o mulțime de puncte de control. Am șters pozele din telefon care ar fi fost relevante pentru soldații ruși, respectiv contactele din agendă. Eram șapte persoane în mașină. Înțelesesem că din cauza mea (întrucât Oksana a activat în armata Ucrainei - n.red.), toți ceilalți erau într-un risc major. Din fericire, totul a fost în regulă. Soldații doar au verificat telefoanele, fără să desfășoare și controale corporale și să verifice toate lucrurile pe care le aveam cu noi în bagaje. Pentru ruși, bărbații erau categoria cea mai importantă de persoane. Au considerat că femeile nu reprezintă un risc major. Înainte de punctele de control, înainte de a-i întâlni pe acei ruși, noi toți din mașină am negociat, am discutat între noi pentru a avea o singură versiune de răspuns pentru situația în care vom fi întrebați la punctele de control unde ne ducem. Când am ajuns la respectivele puncte de control, erau o mulțime de soldați ruși de diverse naționalități, din Cecenia, Iacutia, ruși asiatici. Au întrebat "Unde vă duceți?". Noi, cei din mașină, am vorbit dinainte să spunem aceeași versiune, că ne vom duce în vestul Ucrainei. Când am zis asta, soldații ruși au început să râdă și să spună: "Doar așteptați, partea de vest a Ucrainei va fi la rândul ei în flăcări precum Mariupol". Le-am arătat din priviri cât de mult îi urăsc, cât de mult îi vreau morți din cauza acestor cuvinte. A fost dificil să pretind că totul e în regulă, să nu spun nimic, astfel încât să ne salvăm viețile. 

Reporter: Ce s-a întâmplat cu ceea ce dețineați în Mariupol, cu apartamentul dvs.? Aveți unde să vă întoarceți după momentul în care Mariupolul va fi eliberat?

Oksana Klimenko: Locuința mea se afla în proximitatea Azovstal. Mi-am părăsit locuința, iar două zile mai târziu tancurile rusești au început să o bombardeze. Au fost de asemenea rachetele trase din mare și bombardamentele efectuate de avioane. Locuința mea a fost lovită de mai multe ori. Acum nu mai dețin nimic. Mi-am văzut locuința pe TikTok-ul armatei lui Kadîrov. Cerul putea fi văzut printre ruine. E complet distrusă. Sufăr extrem de mult pentru că tot ceea ce aveam de la înaintași, de la rude, familie a fost distrus de ruși. În prezent, acolo nu mai este nimic. E ca o zonă de deșert. În clădirea rezidențială în care locuiam se aflau și alte persoane. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Nu există nicio informație. Sunt dați dispăruți.

Reporter: Țineți legătura în continuare cu persoane din Mariupol? Ce ne puteți spune despre ce se întâmplă acolo în prezent? 

Oksana Klimenko: Am câteva rude și cunoștințe. Le e frică să spună orice. Mi-au zis totuși că 90% din oraș este distrus, iar 10% este într-un proces de reconstrucție, derulat de Rusia doar cu scopuri propagandistice. Oamenii din Mariupol trăiesc acum precum în Uniunea Sovietică, le e frică să vorbească, mai ales bărbaților, pentru că, cine știe, mâine poate fi decretată mobilizarea totală în Rusia, iar ei vor fi trimiși la luptă.

Reporter: Cât de dificilă a fost tranziția către viața în altă țară? Ați plecat la drum aproape fără nimic. Cât de dificilă a fost adaptarea?

Oksana Klimenko: Într-un oraș în care erau în jur de 500 de mii de persoane (Mariupol - n.red.), mai mult de 100 de mii au fost ucise. Putem spune că este un genocid împotriva națiunii noastre. Astfel, pentru mine, dacă nu văd trupe rusești și bombardamente acolo unde mă duc este ok, voi gestiona situația. Mă voi adapta. Mai întâi am fost în Bulgaria. Apoi m-am mutat din Bulgaria în România. De ce Bulgaria? Atunci când fugeam cu mașina, nu știam exact unde vrem să mergem. Dar, de exemplu, sora mea a fost informată de voluntarii ucraineni că în Bulgaria refugiații sunt ajutați cu cazarea. Astfel, am decis să mergem acolo. De ce nu în altă parte din Ucraina, de pildă în vest? Pentru că de fapt este periculos peste tot în Ucraina.

Reporter: Care sunt impresiile pe care le aveți cu privire la România? 

Oksana Klimenko: Sunt foarte impresionată de România. Înainte aveam în minte, de la propaganda sovietică, că în România totul este rău, că e o țară săracă în care totodată sunt probleme cu minoritățile. Dar am descoperit că această țară este foarte apropiată de spiritul meu, de mentalitatea mea. Când oamenii cu care vorbesc aud despre Ucraina, ei nu stau prea mult pe gânduri, ci îmi susțin țara foarte activ.