"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Deși Rusia a săvârșit abominabilul masacru de la Katyn, presa rusă de stat a început să revină la învinuirea mincinoasă a armatei germane pentru împușcarea a peste 20 de mii de prizonieri de război polonezi de către armata sovietică, în satul Katyn din Smolensk, în toamna anului 1941.
Deși Duma de Stat a recunoscut, în 2010, uciderea elitei armatei poloneze drept o crima a regimului stalinist, agenția de presă de stat RIA Novosti a revenit, pe 11 aprilie, la vechea minciună sovietica insistând că ar exista date noi conform cărora ofițerii polonezi din Katyn ar fi fost împușcați de către militarii germani. Pentru a susține aceasta minciună grosolană, agenția rusă a reluat „mărturia” unui participant la înmormântarea polonezilor uciși, Arnaud Dure, care a aparținut batalionului german „cu destinație specială,” adică a unui batalion însărcinat cu uciderea civililor și a prizonierilor dar și cu ascunderea urmelor acestor crime.
„În timpul zilei am dormit, iar seara și noaptea am lucrat la săpat gropi. Unitățile SS au adus oameni în camioane și i-au aruncat într-un șanț adânc de 15-20 de metri”, ar fi spus Dure sovieticilor, în 1945, când Rusia mințea cu respiră, la fel ca astăzi. Dure ar mai fi povestit cum în 1943 a venit acasă în vacanță și a văzut o fotografie a acestui mormânt imens în ziare.
"Sub poză scria că rușii au făcut toate astea. I-am spus mamei că nu rușii au făcut-o, ci nemții, dar mama nu m-a crezut", ar fi spus Dure.
Ce NU spun însă cei care au reluat aceasta minciună mizerabilă e că Arnaud Dure a făcut această mărturie mincinoasa la cererea NKVD, probabil pentru a scăpa cu viață, dar în final și-a retras mărturia.
Însă tocmai un jurnalist rus, Mikhail Edelstein, explică de ce revizuirea cazului Katyn este doar o altă minciună morbidă a propagandei Kremlinului:
„Așadar, RIA Novosti a raportat o descoperire senzațională – mărturia unui soldat german al celui de-Al Doilea Război Mondial, Arnaud Dure, care ar fi dovedit că polonezii din Katyn au fost împușcați de naziști și nu de ofițerii NKVD. De fapt, mărturia lui Dure a fost cunoscută exact de la așa-numitul proces de la Leningrad, din decembrie 1945 - ianuarie 1946. Procesul a fost deschis, iar jurnaliştii străini au relatat despre interogatoriul lui Dure în același timp. Acum, FSB din Sankt Petersburg a transferat pur și simplu materialele procesului către Administrația Centrală de Stat.
Procesul de la Leningrad a avut loc în paralel cu procesul de la Nürnberg, unde partea sovietică urma să-și dezvolte versiunea execuției Katyn. Dure a fost pregătit ca martor, dar până la urmă nu a fost folosită mărturia lui. Iată ce scriu autorii cărții ‹Sindromul Katyn în relațiile sovieto-polone și ruso-polone› despre aceasta: ‹Arnaud Dure, care a împușcat oameni cu o mitralieră în mai multe sate, a scăpat de pedeapsa cu moartea pentru că, răspunzând la întrebările procurorului sovietic, a confirmat că ar fi participat la înmormântarea a 15-20 de mii de prizonieri de război polonezi la Katyn. Pentru asta sovieticii l-au lăsat în viață pe ‹martorul ocular› care a primit în final 15 ani de muncă silnică, dar tot nu au îndrăznit să-l folosească drept martor la Nürnberg, întrucât nu a reușit să joace în mod corespunzător rolul care i-a fost atribuit›.
Dure a dat răspunsuri absurde la multe întrebări ale procurorului și ale instanței, care au scos la iveală planul fals. De exemplu, dând frâu liber fanteziei, el a susținut că pădurea Katyn este situată în Polonia, că adâncimea șanțului în care au fost îngropați polonezii era 15-20 m, că au întărit pereții șanțului cu ramuri de copaci etc. Ulterior, într-o declarație din 29 noiembrie 1954, Dure și-a retras mărturia despre participarea sa la înmormântarea polonezilor la Katyn și a declarat că a fost forțat să spună asta la anchetă” – sursa AICI.
