"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Denys Shmyhal a devenit prim-ministru al Ucrainei pe 4 martie 2020. Apoi, proaspătul premier a generat un amplu scandal din pricina declarației sale privind necesitatea asigurării aprovizionării cu apă a Crimeei ocupate de ruși.
Shmyhal a fost neglijent în declarații. Scandalul s-a intensificat și s-a menținut în atenția publică, premierul fiind solicitat, o lungă perioadă, să își clarifice poziția. Shmyhal a insistat că se referise ”la alimentarea cu apă exclusiv pentru civili, nu pentru instalațiile militare și industriale”. ”Este o chestiune de responsabilitate umanitară”, spunea el.
Însă Ucrainei îi este imposibil să împartă apă astfel încât aceasta să ajungă numai la civili, întrucât există un singur canal care aprovizionează Crimeea. Mai mult, alimentarea cu apă a peninsulei este posibil doar prin încheierea unui acord cu ocupanții ruși, ceea ce ar reprezenta o contradicție în termeni pentru ucraineni.
Mai mult, potrivit dreptului internațional și Convenției de la Geneva, țara ocupatoare poartă întreaga răspundere pentru situația umanitară din teritoriile ocupate. În consecință, asigurarea resurselor și condițiilor de trai necesare locuitorilor din Crimeea revine în totalitate Federației Ruse.
Evident, acest lucru este valabil și pentru teritoriile regiunilor Lugansk și Donețk care au fost ocupate timp de opt ani înainte de începutul invaziei rusești la scară largă. Dar, în toți acești ani, Ucraina a furnizat energie electrică și apă pentru LPR și RPD. În plus, Ucraina le-a plătit pensiile rezidenților din teritoriile ocupate în detrimentul impozitelor, fapt ce a prejudiciat bugetul de stat.
Situația a fost una de genul: Putin dorea ca Ucraina să furnizeze resurse către teritoriile ucrainene ocupate de Rusia, iar Ucraina le-a oferit, invocând diverse pretexte exagerate, deși, conform normelor dreptului internațional, NU ar fi trebuit să facă asta.
Firește, interesele Rusiei au beneficiat de un puternic lobby intern ce a fost promovat prin intermediul oamenilor ei de casă și a agenturilor rusești din Ucraina. Oligarhul pro-rus Rinat Akhmetov s-a numărat printre principalii responsabili pentru acest joc eminamente rusesc. Oricât ar încerca el să salveze aparențele, asta nu-i poate schimba trecutul, care este asociat cu gruparea pro-rusă ”Partidul Regiunilor”.
Una dintre metodele prin care Rusia își face lobby pentru interesele ei este acela de a asigura promovarea etnicilor ruși în diversele sfere ale vieții sociale din Ucraina. Rușii se înconjoară cu ruși și lucrează numai cu ruși sau cu pro-ruși. O altă metodă a Rusiei este aceea de a juca deseori cu personajele care sunt obsedate de controlul fluxului banilor, mizând pe faptul că, indiferent de convingerile lor politice, acestea vor face jocul Moscovei de dragul banilor și al influenței. Așa lucrează și au lucrat întotdeauna oligarhii.
Să revenim la Shmyhal. În general, controversata sa declarație despre așa-zisa necesitate de a furniza apă pentru Crimeea ocupată de ruși ar putea fi pusă și pe seama unei erori de comunicare. Însă o eventuală eroare de comunicare nu îi poate schimba trecutul lui Shmyhal, care a avut numeroase legături cu Rinat Akhmetov. E indubitabil că, în 2017, Shmyhal a fost angajat în structurile controlate de oligarhul pro-rus. Mai exact, el a ocupat funcția de director general adjunct al DTEK Zahidenergo, pentru ca, ulterior, în 2018, să devină directorul celui mai mare producător de energie electrică din zonă – ne referim la termocentrala Burshtyn (situată în regiunea Ivano-Frankivsk).
După debutul invaziei rusești la scară largă, Shmyhal a fost protagonistul unui alt scandal de amploare, acesta răbufnind în momentul în care premierul a refuzat să-i retragă titlul de ”Erou al Ucrainei” lui Yuriy Boyko, spion al Rusiei și fost co-președinte al partidului pro-rus ”Platforma de opoziție pentru viață” (OPZJ). Boyko primise halucinantul titlu de ”Erou al Ucrainei” în timpul lui Viktor Ianukovici, deși el nu era altceva decât un spion, un trădător și un infractor care a furat bani de la buget. Prin urmare, ucrainenii au depus o petiție care solicita anularea acestui titlu acordat lui Boyko, petiție care a întrunit un număr semnificativ de semnături. Cu toate acestea, premierul Denys Shmyhal a refuzat să-i anuleze lui Boyko titlul de ”Erou al Ucrainei”.
Analistul politic ucrainean Mykola Davydiuk a avertizat că, prin această decizie, Shmyhal a demonstrat că îl consideră erou pe Boyko, în ciuda crimelor pe care acesta le-a săvârșit împotriva Ucrainei.
De notat că, deși partidul pro-rus OPZJ este interzis pe teritoriul Ucrainei, deputații săi nu doar că au rămas în funcție, dar au mai și format un grup parlamentar – ”Platforma pentru viață și pace” –, care e condus de același Yuriy Boyko.
Analistul Mykola Davydiuk a explicat că reprezentanții OPZJ ar trebui să fie schimbați cu soldați ucraineni aflați în captivitate la ruși. Aproximativ 5000 de militari ucraineni se află în prizonieratul rusesc, unii dintre aceștia putând fi eliberați în schimbul unor politicieni pro-ruși.
