Scriitorul, traducătorul și teologul Cristian Bădiliță dezvăluie, pe Facebook, modul în care biblioteca pariziană a lui Mircea Eliade a ajuns la București, prin eforturile sale și ale regretatului regizor Paul Barbăneagră, în condițiile în care doamna Eliade nici nu mai dorea să audă de RSR. Acest episod nu-l veți afla de la decidenții Bibliotecii Metropolitane din Capitală, instituție care găzduiește în prezent volumele lui Mircea Eliade.
Podul.ro vă prezintă comentariile domnului Cristian Bădiliță:
”Biblioteca pariziană a lui Eliade și… patrioții. Cele peste două mii de volume din casa pariziană a lui Mircea Eliade, pe care le-am împachetat eu însumi, alături de alți trei prieteni, în toamna lui 1996, au ajuns la Biblioteca metropolitană din București. Am aflat întîmplător de la un pseudojurnal cultural.
Acum patru ani am scris acestei Biblioteci fără să primesc niciun răspuns, conform ritualului nesimțirii patriotice. O duduie numită Galațchi prezintă, acum, publicului bucureștean, cu mult elan, ‹tezaurul național donat de soția lui Mircea Eliade› României. Această duduie avea la îndemîna Jurnalul meu, publicat de ani de zile, precum și ediția Jurnalului Mircea Eliade, pe care l-am salvat la Paris și publicat la Tracus Arte. Era OBLIGATĂ să citeze sursele de primă mînă, atîta vreme cît eu, nu ea, am salvat și împachetat ‹tezaurul› Mircea Eliade, trimițîndu-l plocon la București.
Doamna Eliade nici nu dorea să audă de RSR. Paul Barbăneagră a convins-o, in extremis, să accepte donația către Institutul de studii orientale, condus de amicul Radu Bercea. La vernisarea expoziției, de la București, cu volumele din apartamentul lui Eliade, ar fi fost normal să primesc o invitație din partea Bibliotecii profitoare metropolitane. Ar fi fost normal să vorbesc, în cunoștință de cauză, despre originea acelui tezaur. Ar fi fost normal să fie pomenit și răspomenit numele regizorului Paul Barbăneagră, căruia i se datorează TOTUL. Nesimțiții de la Biblioteca metropolitană au invitat o nulitate agramată, I. Cristescu (director al Muzeului literaturii, atenție!), pentru a îndruga inepții comuniste. Ce popor e acesta? Ce cultură e aceasta? Pentru ce existăm, tovarăși? Pentru ce v-am dăruit Libertate și Cultură cu majusculă? Chiar nu aveți niciun strop de rușine?”