"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Dictatorul Vladimir Putin a invocat în repetate rânduri cel de-Al Doilea Război Mondial pentru a justifica invazia pe care a lansat-o în Ucraina, invazie ce iată că durează de mai bine de 1 an de zile, fără a da semne că s-ar apropia de o tranșare finală. Pentru publicul rus, victoria sovietică asupra Germaniei din 1945 rămâne o sursă de imensă mândrie. Aluziile lui Putin la acest eveniment l-au ajutat să consolideze sprijinul public pentru cel mai recent război al său. El a acuzat fără vreun suport real, de exemplu, că Ucraina ar fi condusă de ”naziști” și că soldații din armata rusă ar încearca să "denazifice" Ucraina și să apere Rusia împotriva unor "forțe externe nefaste". În realitate însă, fără armamentul, banii și logistica trimise de SUA și de ”Occidentul colectiv”, Rusia nu s-ar mai fi ridicat niciodată de sub molozul Stalingradului și cel mai probabil ar fi dispărut de pe hartă o perioadă.
Elucubrațiile lui Putin despre cei pe care îi etichetează în mod obsesiv drept "naziștii din Kiev” sunt total nefondate, dar există analogii izbitoare între modul în care a operat armata roșie a URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și modul în care operează în prezent armata rusă împotriva Ucrainei.
Aceste analogii, departe de a se reflecta în mod favorabil asupra armatei roșii sau a armatei ruse de astăzi, subliniază natura profund imorală a războiului Rusiei din Ucraina, punctează istoricul Mark Kramer citat de wbur.org
Cel de-Al Doilea Război Mondial a început pentru Uniunea Sovietică în septembrie 1939, când Armata Roșie a invadat estul Poloniei și a încercat să răstoarne guvernul, dezmembrând țara în colaborare cu Germania nazistă, care ocupa vestul Poloniei. La scurt timp după aceea, forțele sovietice au pătruns în Finlanda, încercând să o cucerească. Atât în Polonia, cât și în Finlanda, armata roșie a întâmpinat o rezistență acerbă. Un model similar a fost evident în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care a început la sfârșitul lunii februarie a anului trecut, când armata rusă a pătruns din mai multe direcții și a încercat să răstoarne guvernul și să dezmembreze țara. Rezistența din Ucraina la invazia armatei ruse din 2022 a fost la fel de feroce ca și opoziția armată cu care s-a confruntat Armata Roșie în 1939, când a invadat Polonia și Finlanda.
Brutalitatea față de civili
Armata Roșie a comis atrocități și masacre în timpul ocupării estului Poloniei, a Finlandei și a altor țări est-europene în 1939-1941, iar trupele sovietice s-au comportat, de asemenea, cu o cruzime fără discernământ împotriva civililor în timpul raidurilor efectuate în Europa de Est (1944-1945). Scenele din zilele noastre din Bucha, Mariupol, Harkov și alte orașe ucrainene arată că soldații ruși au comis atrocități și masacre împotriva civililor din Ucraina. Putin a acordat medalii de onoare unor unități ale armatei ruse care au fost implicate în crime îngrozitoare, așa cum au făcut liderii sovietici cu forțele armatei roșii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Violul ca instrument de război
Soldații sovietici erau notorii pentru violarea femeilor din teritoriile pe care le-au ocupat în timpul și imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Când Iosif Stalin a aflat că soldații săi se ocupau cu violuri în masă în zonele ocupate, a luat totul în derâdere, spunând că aceștia pur și simplu "se distrau puțin".
În Ucraina, în ultimele săptămâni, soldații ruși și-au câștigat o reputație similară, angajându-se în violuri la scară largă, iar liderii de la Kremlin privesc din nou această practică cu echidistanță și nu au făcut niciun efort pentru a o reduce. Când secretarul de presă al lui Putin, Dmitri Peskov, a fost întrebat despre crimele sexuale săvârșite de soldații ruși la Bucha, acesta a răspuns că acuzațiile sunt simple "minciuni" și "invenții".
Soldați pe post de carne de tun
De-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stalin nu a arătat aproape nicio considerație pentru viețile propriilor soldați. În timpul bătăliei de la Kiev (sfârșitul verii anului 1941), comandanții militari sovietici l-au implorat pe Stalin să ordone o retragere strategică. Stalin le-a respins rugămințile și le-a cerut să rămână pe poziții. Unitățile germane ale Wehrmacht, care încercuiseră forțele Armatei Roșii, au intrat și au anihilat câteva sute de mii de oameni. În ciuda acestor pierderi îngrozitoare și inutile de vieți omenești, Stalin a continuat să ducă războiul într-un mod care a acordat o prioritate scăzută salvării vieților propriilor soldați.
În mod similar, la sfârșitul lunii februarie și în martie 2022, când soldații ruși au fost trimiși în Ucraina, nu li s-a spus că intră într-o zonă de război. Au crezut că unitățile lor se angajau doar în exerciții și au fost șocați să se afle sub focul mortal al unui adversar formidabil. Rata ridicată a pierderilor rezultate în rândul trupelor rusești - deja cu mult mai mare decât numărul soldaților sovietici uciși în timpul celor nouă ani de lupte din Afganistan în anii ‘80 - este unul dintre motivele pentru care moralul soldaților ruși a fost atât de scăzut. Înainte de război, Putin a promis în repetate rânduri că nu vor fi trimiși recruți în Ucraina, dar, de fapt, mulți recruți au fost trimiși în Ucraina încă de la început, devenind carne de tun.
Jafuri în masă
Milioanele de soldați sovietici care au invadat Europa de Est și Germania în 1943-1945 au demontat și au luat cu ei aproape tot ce au găsit de valoare. Jaful a devenit atât de frenetic uneori încât a împiedicat Armata Roșie să își îndeplinească unele dintre misiunile sale. Confiscarea prăzii de război de către trupele sovietice a fost adesea haotică, dar a fost tolerată de comandanții militari sovietici. Pe măsură ce luptele se apropiau de final în 1945, liderii sovietici au adoptat un program oficial de jafuri în masă, pe care l-au numit "reparații", legalizându-le.
În 2022, invazia Rusiei în Ucraina a fost din nou propice jafurilor în masă. Chiar și soldații ruși care regretă că au fost trimiși în Ucraina au profitat de ocazie pentru a căra televizoare, mașini de spălat, calculatoare, cuptoare cu microunde, haine și alte bunuri, inclusiv unele de valoare îndoielnică. Atât recruții, cât și soldații profesioniști s-au implicat în jafuri. Deoarece standardele de viață în Rusia sunt în general mai ridicate în medie decât în Ucraina, așa cum ni se spune la televiziunile de propagandă rusă, ne-am putea întreba de ce ar simți trupele rusești nevoia să fure atât de mult. Evident, cultura militară rusă încurajează această practică, la fel cum a făcut-o și cultura militară sovietică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
