"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Se împlinesc aproape 11 ani de când Campionatul European de Fotbal (EURO 2012) a început în Polonia și Ucraina. Meciurile din grupe, sferturile de finală și semifinalele au fost găzduite de Donețk, la acea vreme cel mai dezvoltat oraș din punct de vedere economic al Ucrainei după Kiev. Pe atunci, nimeni nu bănuia că, în numai doi ani, frumoasa metropolă va fi transfomată de ruși în ruină și în cea mai săracă regiune din Europa.
Este interesant să ne amintim exact cum a fost descris Donețkul de către presa de limbă engleză înainte de turneu. Majoritatea fanilor auziseră deja de oraș datorită echipei locale de fotbal Shakhtar Donețk, un club mare care juca și joacă în mod regulat în competițiile europene. Pentru alții, orașul era unul prosper, dezvoltat și ospitalier. În timpul EURO 2012, aproape 400.000 de străini au vizitat Donețkul (populația orașului la acea vreme era de 970.000 de locuitori).
Jurnaliștii au scris pe larg că Donețkul a fost fondat de un muncitor galez din fierărie, John Hughes. Acesta s-a născut în Țara Galilor în 1815, iar în anii 1870 a construit o fabrică uriașă pe un teren viran, care a devenit ulterior Yuzovka (cuvântul corect este Hughesovka, deoarece orașul a fost numit după Hughes). Presa britanică a relatat că locuitorii din Donețk au un caracter foarte asemănător cu cel al cetățenilor din Irlanda, Țara Galilor și Anglia. Mulți dintre ei sunt descendenți ai muncitorilor aspri din fabricile și uzinele de atunci.
Documentaristul Colin Thomas declara în 2012 că locuitorii din Donețk "sunt foarte mândri de John Hughes și de realizările sale". El remarcase, de asemenea, sentimentul pro-european și democratic al Donețk-ului care aproape că și-a uitat trecutul sovietic și se integrează rapid în Europa. Orașul se afla pe locul al doilea în Ucraina (după Kiev) în ceea ce privește salariile. Cererea de imobile comerciale era enormă. Întreprinderile mici creșteau ca ciupercile după ploaie.
Cartea de vizită a orașului Donețk pentru EURO 2012 a fost legendarul stadion Donbass Arena, cu o capacitate de 52.000 de locuri. Designul său a fost dezvoltat de celebrul arhitect Jay Parrish.
Construcția a început în 2006, iar din 2009 stadionul deja găzduia meciurile de acasă ale lui Shakhtar. Costul stadionului a ajuns la 400 de milioane de dolari. Cu toate acestea, chiar și rușii au fost uimiți că ucrainenii au reușit să construiască stadionul atât de repede – cu trei ani înainte de EURO 2012.
Donbass Arena arăta atât de bine încât francezii, englezii, spaniolii și portughezii (fanii din aceste țări au venit la Donețk pentru că echipele lor naționale jucau pe stadion) au recunoscut inferioritatea propriilor stadioane. Și străinii au fost surprinși de fanii ucraineni – un pic "nebuni", dar ospitalieri. Ghizii de la EURO 2012 i-au sfătuit pe fani să se cazeze în două hoteluri. Primul a fost Hotelul Donbass de cinci stele, nu departe de stadion. Acesta era renumit pentru restaurantele sale luxoase, personalul multilingv și tot felul de plăceri (inclusiv cele interzise). Al doilea era Hotelul Praga, care avea un mini-bar în fiecare cameră și un cazinou confortabil la parter. Cu toate acestea, a fost inutil să se facă publicitate la aceste hoteluri, întrucât camerele acestora au fost rezervate din timp, imediat după anunțul privind găzduirea unor meciuri la Donețk. Ca urmare, străinii s-au cazat adesea în apartamente private. Locuitorii erau fericiți să își închirieze locuințele pentru bani decenți și să părăsească orașul pe durata turneului.
Ghizii au recomandat străinilor două locații pe care să le viziteze.
Prima a fost Sheffield Park, un parc frumos situat lângă râul Kalmius. Parcul a fost denumit după orașul înfrățit Sheffield (Anglia). Acesta a fost considerat cel mai romantic loc din Donețk. Suporterii obosiți se adunau aici seara târziu pentru a consuma vin, bere și gorilka (în timpul EURO 2012, în Donețk s-a vândut un număr record de gorilka cu un ardei roșu caracteristic pe fundul sticlei).
Locul al doilea a fost ocupat de Muzeul Trenurilor. Acesta a prezentat 25 de vagoane rare, inclusiv trăsura personală a generalului Voroșilov din 1898. De asemenea, mai existau alte 2.000 de exponate din trenurile din epoca țaristă și sovietică. EURO 2012 la Donețk a fost un succes. Străinii au plecat foarte satisfăcuți. Pentru cetățeni, turneul a fost un alt pas spre democrație, prosperitate și dezvoltare. În august 2012, în Donețk s-a înregistrat cel mai ridicat sentiment pro-european, conform lui Vitali Dobrishev – sursa AICI.
În mai puțin de doi ani de la EURO 2012, cei mai cunoscuți oameni din Donețk au ajuns să fie niște teroriști precum Girkin-Strelkov, "Givi" și "Motorola". Toate reperele menționate mai sus au fost distruse, jefuite și șterse de pe fața pământului. Întreprinderile s-au închis. În oraș a fost impusă starea de asediu. Cetățenii au început să vorbească în șoaptă despre pivnițe întunecate în care se petreceau lucruri teribile. Este greu de crezut, dar refugiații din Donbas care au plecat în UE în perioada 2014-2015 au avut mari pretenții de la organizațiile pentru drepturile omului să le ofere tot ce aveau nevoie. În special, refugiații au cerut să fie cazați în hoteluri bune și nu în spații de cazare temporară - adăposturi, apartamente private etc. Unii dintre refugiați chiar credeau în poveștile despre "naziștii ucraineni" (numiți atunci "junta" de propaganda rusă) care l-au înlăturat pe Ianukovici. Aceste persoane au acuzat atât Ucraina, cât și Uniunea Europeană pentru conflict.
Una dintre caracteristicile oamenilor care sunt ușor de expus la propagandă este memoria scurtă. Aceștia uită rapid trecutul sau distorsionează trecutul sub presiunea propagandei. Dacă nu ar fi fost așa, niciun locuitor cu gândirea sănătoasă din Donețk nu ar fi simpatizat astăzi cu Rusia. Toată lumea și-ar aminti cu nostalgie de acel minunat an 2012 - vârful de prosperitate al marelui și promițătorului oraș din Donbass.
