"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Scriitoarea și jurnalista Doina Jela explică, pe Facebook, că remarcabilul volum al istoricului Flori Bălănescu – ”Paul Goma. Conștiință istorică și conștiință literară” (Editura Corint, 2022) – reprezintă un must do înfăptuit după aproape două decenii de studiu aplicat. Despre acest volum ”o să se tacă asurzitor, după metoda, e drept eficientă și economică, de a ocoli neplăcerea”, preconizează scriitoarea.
Vă recomandăm să vă achiziționați volumul AICI.
Podul.ro vă prezintă comentariile doamnei Doina Jela:
”Cred că o să am nevoie de mai mult decât de o postare sau două sau trei, ca să-mi notez impresiile despre cartea aceasta masivă. Despre care prevăd că o să se tacă asurzitor, după metoda, e drept eficientă și economică, de a ocoli neplăcerea.
Deocamdată am să enunț doar motivele pentru care am să-mi înving inerția, cu gândul că poate mai contaminez și pe alții, în ordinea importanței lor în ochii mei.
1. O carte despre PAUL GOMA era un MUST DO și iată-l înfăptuit. M-aș rușina să mă fac, în stilul obișnuit, cunoscut, cu care eu nu mă voi obișnui în veci, că plouă.
2. PAUL GOMA este piatra de poticnire și țepușa cu care tot dau, sau au dat cu piciorul, cât au fost în viață, mulți dintre cei care au fost, ca și el ‹scriitori în comunism›. Și care, fiindcă i-a durut, l-au găsit vinovat pe acest scriitor, că a fost altfel. Mă gândesc că reîntîlnirea cu Goma ar fi o șansă de ‹reconciliere etico-literară› chiar cu el, dar mai important, ‹cu noi înșine, cu neputințele și lașitățile noastre›, cum frumos spune unul dintre acei scriitori, anume unul important: Ioan Es.Pop (p.544)
3. L-am cunoscut pe Paul Goma și pot aduce, atât în mărturia lăsată de el, cât și față de biografa sa, unele nuanțe, ba chiar, pe alocuri aș putea asuma rolul, și el necesar, de altera pars. Deși mi-ar fi plăcut să mă rezum la pledoaria de la punctele 1 și 2, copleșitor de importante.
4. Deși numără aproape 600 de pagini, cartea este o sinteză a unei imense cantități de documente pe care nimeni decât autoarea ei nu le va mai putea parcurge vreodată. Ea valorifică o muncă de aproape două decenii, într-o narațiune cursivă și captivantă, bine strunită și dozată, acoperind nu doar o viață pe cât de exemplară, pe atât de dramatică, ci și o jumătate de secol de istorie și cultură românească, cea mai nefirească și absurdă parte a ei. Narațiunea asta colcăie de fapte și întâmplări, de atitudini și reacții care în câteva decenii vor părea absurde și improbabile. Sigur, câtuși de puțin plictisitoare.
Este o realizare pentru care Flori Balanescu merită toată stima”.
