"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
”În cei 45 de ani de dictatură comunistă, nouă, românilor, ni s-a spus decenii întregi o poveste mincinoasă despre istoria națiunii noastre. Ni s-a spus că nu a existat rezistență și că românii au dorit și au susținut regimul comunist. Astăzi, știm fără urmă de îndoială că regimul comunist a fost instaurat prin crimă și teroare, prin forța armelor, de o armată străină de ocupație, potrivnică voinței națiunii.
Împotriva comunismului s-au ridicat însă sute de mii de oameni, cunoscuți astăzi sau nu, care și-au riscat viața și libertatea pentru ca democrația și demnitatea poporului român să nu fie înfrânte. Lor le este dedicat monumentul ‹Aripi›. Sunteți eroii pe care România îi va onora mereu!”, spunea odinioară Klaus Iohannis.
(Monumentul ”Aripi”)
Ce s-a întâmplat la patru ani și jumătate după aceste frumoase cuvinte ale președintelui Klaus Iohannis?
Președintele a promulgat Legea 232/05.11.2020 de completare a Decretului-Lege 118/1990 de acordare a unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, care prin articolele 13 si 14 încalcă principiul nediscriminării!
Practic, asta a însemnat o nouă condamnare pentru peste 75% dintre foștii deținuți politici!
Așa îi onorați pe acești eroi, domnule președinte?
Tatal meu, Octavian Tomuța (8.05.1924-19.02.1999 / foto sus), a fost condamnat la 10 ani de temniță grea și a executat 14 ani (!!!) pentru “crimă de uneltire contra orînduirii sociale și crimă de răzvrătire”! Regimul criminal venit odată cu tancurile sovietice i-au răpit cei mai importanți ani ai tinereții!
Nu voi permite ca amintirea tatălui meu să fie batjocorită de personaje care nu înțeleg ce sacrificiu au făcut acești oameni din dragoste de Țară și de Dumnezeu!
24 de ani fără Tata!
Dumnezeu să-l odihnească!
