Turcia năruită: Două cutremure cât două morți politice pentru Erdogan și al său partid de guvernământ

40 de mii de oameni au murit în Turcia, la cutremurele în timpul cărora clădirile s-au prăbușit ca și castele de nisip. Peste 80 de mii de oameni au fost răniți. Spitalele sunt supraaglomerate, iar numărul morților crește constant: mii de oameni sunt încă sub dărâmături, iar șansele lor de a rămâne în viață din cauza frigului iernii sunt în scădere. În total, aproximativ 15 milioane de oameni au fost afectați - fiecare al șaselea rezident al Turciei. Mii de case au fost distruse. Drumurile, conductele și aeroportul au fost avariate.

Încă nu înțelegem pe deplin amploarea coșmarului care se desfășoară în provinciile afectate de cutremure, însă, pe zi ce trece, președintele turc Recep Erdogan pare a fi din ce în ce mai conștient de consecințele politice grave pe care seismele le vor avea pentru cariera sa politică și pentru eligibilitatea Partidul său ”Justiție și Dezvoltare”, aflat la guvernare. 

Sar pernele de sub bazonul prezidențial al lui Erdogan

Cu doar trei luni înaintea alegerilor prezidențiale și parlamentare programate pentru data de 14 mai în țară, apar noi informații care rup bucăți mari din postamentul politic al lui Erdogan, date compromițătoare despre relațiile politice ale șefilor de companii care au construit clădirile distruse, despre relațiile privilegiate ale acestora cu partidul aflat la putere. 

Zeci de oameni au murit sau sunt încă sub dărâmături în cele trei clădiri construite de CKK Group, compania lui Yunus Kaya (foto), membru AKP al Consiliului Municipiului Nurdağı din provincia Gaziantep din sud-estul Turciei. 

Toate cele trei clădiri au fost edificate proaspăt de CKK Group, companie care activează în domeniile construcțiilor, al producției de păcură, al educației și al transportului în Gaziantep, iar Yunus Kaya, președintele consiliului de administrație al companiei și, de asemenea, membru al consiliului AKP al municipiului Nurdağı, a fost și responsabilul comisiei urbanistice a municipalității. În mod dramatic, unul din proprietarii de apartamente, care apare într-un post pe contul de social media a lui Yunus Kaya, la ceremonia de predare a cheilor din mai 2022, a murit sub dărâmături împreună cu familia sa formată din patru persoane, după ce aceasta se mutase în bloc de mai puțin de o lună.

Tot contul de socializare al lui Yunus Kaya este cel care devoalează faptul că afaceristul avea legături strânse cu multe nume din partidul coaliției de guvernământ și al lui Erdogan, în special cu primarul din Nurdağı, Ökkeş Kavak, pe care îl numea ”fratele meu.”

În mod predictibil, deși, după cutremure, antreprenorii multor clădiri prăbușite au fost prinși pe când încercau să scape, Yunus Kaya nu se numără printre numele anunțate de către autorități, ba chiar a fost activ pe platforma de socializare Twitter până pe 12 februarie.

Trei motive pentru care și statuia lui Erdogan riscă să fie năruită de cutremure

Cine va deconta, deci, consecințele acestui dezastru umanitar care relevă, de la o zi la alta, tot mai multe complicități criminale ale apropiaților partidului lui Erdogan? Evident, Președintele.

În urmă cu doi ani, Turcia s-a confruntat cu probleme economice serioase, ca urmare a „politicii monetare neortodoxe” a președintelui. Lira turcească s-a prăbușit cu 44%, iar inflația a ajuns la 36%. Eligibilitatea lui Erdogan s-a năruit direct proporțional cu moneda națională dar, dar după ce guvernul a luat măsuri populiste, sporind beneficiile sociale și implementând proiecte de infrastructură, sprijinul public pentru șeful statului a revenit la nivelul din februarie 2021. În ianuarie 2023, evaluările au arătat că 40-42% dintre respondenți sunt pregătiți să voteze din nou pentru Erdogan și partidul de guvernământ. Dezastrul seismic din Turcia se pregătește, însă, în prezent, să dărâme în capul lui Erdogan toate sondajele, consfințindu-i decesul politic în această primăvară.

Recep Erdogan va deconta, în primul, lipsa responsabilității antreprenorilor și complicitatea autorităților, pentru fragilitatea imobilelor rezidențiale ridicate în regiunea predispusă la cutremur. După ce mii de oameni au murit în urma cutremurului din 1999, Turcia a legiferat mai aspru pentru a consolida reglementările urbanistice. Dar printre clădirile distruse în urma cutremurului s-au numărat și cele construite în ultimul deceniu, iar molozul ruinelor zboară acum fix către creștetul lui Erdogan. Cu atât mai mult cu cât acuzațiile de corupție devin din ce în ce mai sonore, iar opoziția cere să se declanșeze o anchetă generală, care să releve cum au fost construite casele și cine a dat autorizațiile pentru acestea. 

În al doilea rând , ratingul guvernului în general și al lui Erdogan, în special, va fi afectat de lipsa de eficiență în gestionarea crizei provocate de cutremur. În cele câteva zile scurse de la tragedie, în Turcia nu s-a putut vorbi apreciativ despre organizarea promptă a salvării persoanelor care se aflau sub dărâmături, despre plasarea supraviețuitorii în adăposturi temporare, despre asistența medicală și umanitară alocată acestora, sau despre reconstrucția infrastructurii. Toate aceste lucruri necesită fonduri uriașe, pe care Turcia distrusă nu le are. Iar lumea liberă este destul de circumspectă în a trimite bani către o țară al cărei lider a diseminat activ sentimente anti-occidentale în societate.

În al treilea rând, devine tot mai evident faptul că, în loc să își asume bărbătește consecințele dezastrului, ”mărețul om de stat” care se dorește a fi Recep Erdoogan este mai degrabă preocupat de cum să se folosească mai eficient de instrumentele legislative speciale, pentru a-și crește șansele electorale. Erdogan nu a amânat încă alegerile prezidențiale și parlamentare, iar starea de urgență implementată în zece regiuni ale Turciei expiră pe 7 mai, cu o săptămână înainte de vot. Aceste trei luni de stare de urgență îi oferă lui Erdogan spațiu de manevră, avându-se în vedere faptul că o campanie electorală normală, în care Opoziția ar fi putut să îl piseze cu arma tragediei umanitare, nu se poate desfășura în stare de urgență. 

În consecință, la momentul de față se poate spune că cele două cutremure au toate șansele să îl prăbușească pe Erdogan din Olimpul său politic. Va reuși, totuși, acesta, să se agațe de-un fir de fier beton ițit dintre ruinele propriului postament, pentru a se salva?