"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De aproape un an de zile, tinerii ucraineni devin bărbați în focul frontului, sacrificând totul și apărându-și țara cu prețul vieții împotriva invadatorilor ruși. Băieții de odinioară sunt acum militari experimentați și curajoși. Printre ei se numără și Serhiy (27 ani), care are indicativul ”Fregat” și care a acordat un interviu în exclusivitate pentru Podul.ro.
În vara lui 2022, Serhiy s-a oferit voluntar pe front, realizând importanța implicării fiecăruia și dorind să-și ajute prietenii aflați deja acolo, în primele linii. Tânărul a fost înrolat în Brigada a 95-a de asalt amfibie, devenind mitralior.
Trebuie spus că, încă din 1990, Brigada a 95-a a participat la exerciții internaționale și la misiuni de menținere a păcii desfășurate sub egida ONU. De asemenea, în primăvara lui 2014, unitatea s-a numărat printre primele aruncate în focul luptei. Militarii brigăzii s-au remarcat în repetate rânduri prin raiduri de succes în spatele liniilor inamice. Ulterior, Brigada a 95-a a dobândit statutul de unitate de asalt amfibie și a primit o divizie de tancuri.
Începând cu februarie 2022, în contextul invaziei rusești la scară largă, militarii Brigăzii a 95-a au participat la cele mai aprige lupte purtate aproape de-a lungul întregii linii a frontului. La 28 iunie 2022, unitatea a fost decorată pentru eroismul de care dă dovadă. În plus, la 14 decembrie 2022, președintele Zelensky i-a amintit în mesajul său pe soldații Brigăzii a 95-a, invocând victoriile lor din Donbas.
”Vreau să-i menționez acum pe soldații Brigăzii 46 separate aeromobile, care au învins inamicul cu foarte multă pricepere și curaj, forțându-l să se retragă. Bravo!
De asemenea, aș dori să menționez soldații brigăzilor separate de asalt aeropurtate 80 și 95, care luptă în direcția Kremlinului și o fac foarte eficient. Vă mulțumesc, soldaților!”, a spus Zelensky, într-un mesaj video.
Serhiy (”Fregat”) este originar din orașul Mykolaiv (regiunea Mykolaiv) și avea să ia parte la luptele pentru eliberarea așezărilor din regiunea sa natală. A fost protagonist al sângeroasei ciocniri de la Snigurivka, localitatea fiind ocupată la 19 martie și eliberată abia pe 10 noiembrie. Serhiy a efectuat și misiuni de luptă în direcția Herson. În prezent se află în Marinka, lângă centrul administrativ al regiunii Donețk.
Armata rusă pregătea o ofensivă în direcția Marinka – până și conducerea militară ucraineană a asigurat că orașul va cădea în cursul lunii ianuarie. În cele din urmă însă, rușii au suferit pierderi grele și au fost nevoiți să se retragă. Aceste episoade au fost confirmate chiar de armata rusă și de fostul colonel FSB Igor Girkin, care s-a plâns de eșecurile ocupanților.
Serhiy (foto jos) ne-a relatat că în Marinka a fost înregistrat un număr record de lovituri ale rușilor cu rachete și bombe. ”Au fost și 80 de lovituri pe minut. În unele locuri era mai luminos noaptea decât ziua”, ne-a încredințat.
”Orcii (rușii – n. red.) trag cu artileria zi și noapte. Când se mai potolesc împușcăturile, infanteria lor pleacă la atac. Ei vin, vin, iar noi îi distrugem. Am fost complet șocat când am văzut prima oară cum arată soldații ruși. E greu de crezut, dar unii dintre ei sunt doar în blugi, iar alții n-au veste antiglonț sau căști. Adică parcă vin deliberat să fie măcelăriți. În același timp însă, deși se prezintă în halul ăsta, rușii sunt plini de lozinci și zic că fac asta ‹pentru patria mamă›. E clar că sunt motivați să facă asta, dar întrebarea e următoarea: ce se află în spatele acestei motivații? Pentru ruși e un prestigiu să mori așa în prima linie, lăsând în urmă o recompensă bănească pentru rudele care probabil își vor cumpăra o mașină și vor fi ‹fericite›”, ne-a explicat Fregat.
Din cauza acestor situații, internetul abundă de glume privitoare la armata rusă, considerată o armată de lumpeni, boschetari și orci. Însă nu trebuie să uităm că aceeași armata rusă e un inamic extrem de crud și viclean. În această strânsură activează mulți profesioniști care au petrecut ani și ani de zile învățând cum să dezmembreze state independente și cum să-i tortureze și să-i omoare pe locuitori, subjugându-i.
”Când hoarda rusească începe să vină peste noi, încercăm să distrugem metodic cam tot ce mișcă. E adevărat, asta ne face să folosim multă muniție. De regulă, trupele rusești alcătuite din profesioniști încearcă să intervină din lateral, în timp ce hoarda lor atacă, atacă… Fără nici cea mai mică exagerare, dar s-a întâmplat și ca un singur soldat ucrainean să împuște 20 sau chiar 30 de orci. Poate pentru unii sună amuzant, însă uneori nu aveam suficientă muniție cât fier trebuia băgat în hoardele despre care vă spun. Acum stăm mai bine cu muniția, însă hoardele tot continuă să vină. Ne menținem pozițiile și respingem atacurile, dar faptul că rușii continuă să se apropie, în ciuda pierderilor imense pe care le suferă, ne indică faptul că Rusia nu are probleme cu personalul. Are destui orci pe care să-i arunce în prima linie pe post de carne de tun”, punctează soldatul Brigăzii a 95-a, în exclusivitate pentru Podul.ro.
Serhiy a fost în zonele de război timp de cinci luni fără nici măcar o singură permisie de odihnă. În ciuda condițiilor inumane de viață și în pofida morții care-i planează în permanență deasupra capului, el încearcă să-și păstreze optimismul și moralul ridicat. Pe civilii ucraineni îi sfătuiește să adopte aceeași atitudine, să nu dispere, fiindcă Armata Ucraineană are nevoie de suportul și luciditatea lor.
”Este foarte greu să vorbim despre condițiile de viață din prima linie a frontului, fiindcă acestea nu prea există. Se întâmplă să nu te dezbraci și timp de trei-patru săptămâni, perioadă în care nu există posibilitatea de a face un duș. Uneori nici șervețele umede nu avem, te ștergi cu ce apuci… Toamna și iarnă sunt mult mai grele decât restul anului, apar înghețurile și noi trăim în tranșee. S-a întâmplat ca pe timp de ploaie să ajungă apa și la 20-30 de centimetri, dar dacă vrei să trăiești trebuie să stai în apa aia, chiar dacă se poate întâmpla să rămâi în ea câteva săptămâni.
La un moment dat m-am rătăcit în timpul unei misiuni și nu aveam instrumente de reper, zona nu-mi era familiară. Ca să ajung la bază am mers două zile fără pauză cu o mitralieră în mâini. Ploua, am ajuns acolo ud leoarcă. Cum m-a văzut comandantul, mi-a comandant să mă duc degrabă la poziția mea uzuală, nici hainele nu mi se uscaseră. Dar ce poți face?, asta-i viața militarului în vremuri de război. Plănuiesc să plec câteva zile în permisie, dar vreau să fac asta numai după ce pun steagul Ucrainei la Donețk. Și-apoi, după întoarcerea din permisie, sper să punem steagul ucrainean la Lugansk. După victoria Ucrainei vreau să pun capăt milităriei și să revin la viața pașnică de care îmi este atât de dor”, ne-a spus Serhiy.
În prezent, pentru a îmbunătăți calitatea misiunilor de luptă și, în consecință, pentru a grăbi victoria militară a Ucrainei asupra invadatorilor ruși, Serhiy are nevoie de o cameră termică montată pe o mitralieră Kalashnikov îmbunătățită, în valoare de aproximativ 2.800 de dolari. Îl puteți ajuta donând aici – PayPal: [email protected]. Vă rămânem recunoscători pentru ajutorul oferit Ucrainei în această luptă pentru valorile oamenilor liberi.
