Spotmedia face propagandă anti-românească pe bandă rulantă. Cum e propagată MINCIUNA că românii ar fi iubitori de Rusia și Putin, deși toate sondajele de opinie existente contrazic categoric această inepție. Cui ajută aceste minciuni și deturnări de percepție, dacă nu Rusiei și lui Putin?

Așa cum o face deseori prin intermediul lui Mădălin Hodor și Mihai Demetriade, în diverse alte situații, în această perioadă Spotmedia.ro propagă în mod uzual minciuni și narațiuni anti-românești prin intermediul istoricului austriac Oliver Jens Schmitt, specializat în parazitarea istoriei României și a tragediilor din Estul Europei. 

Abia ce a-nceput anul, iar site-ul amintit nu mai contenește cu interviurile propagandistice oferite pe bandă rulantă de Schmitt, care minte de-ngheață mințile cititorilor, decretând că ‹niciodată până acum nu a existat atâta simpatie deschisă și voalată pentru Rusia în rândul publicului românesc›.

Minciuna e enormă, se vede și de pe Lună, dar jurnaliștii Spotmedia.ro n-au pic de simț critic. Precizăm ceea ce de altfel ar fi trebuit să aflați din articolul în cauză: toate sondajele de opinie realizate de-a lungul anului trecut situează încrederea în Rusia și Putin la minime istorice (4-7%). Rezultatele sunt publice, alte criterii de referință nu există, așadar, pe ce ”date” se bazează Oliver Jens Schmitt? 

Cui ajută minciunile prezentate de Spotmedia.ro, dacă nu chiar Rusiei, facilitând percepția mincinoasă că românii ar fi mari iubitori de Rusia și Putin? E logică primară. 

Dar de ce nu comentează istoricul austriac Oliver Jens Schmitt rusofilia și pro-putinismul a numeroși politruci austrieci care fac jocurile Rusiei în văzul întregii lumi, prejudiciind România? Ce părere are el despre evidența că Austria se împotrivește oficial ca Occidentul să ofere armament Ucrainei, adoptând poziția Ungariei, unde Viktor Orban e un Putin mai mic? Dacă nu-i vede pe putiniștii care fojgăiesc la cel mai înalt nivel în Austria (deopotrivă cu marile și realele probleme neonaziste ale țării sale), cum de e vede record istoric de rusofilie în România? 

Și-apoi, oare de ce doar site-uri din România răspândesc minciunile anti-românești și manipulările istorice ale austriacului Oliver Jens Schmitt, în timp ce în presa din Austria nu sunt băgați în seamă vectorii informaționali românești? Pentru că cei care aranjează propagandă anti-românească în România nu-s idioți să pompeze în spațiul informațial austriac pucte de vedere obiective din România. Însă la noi presa este mai isteață. 

În cele ce urmează, Podul.ro publică o serie de concluzii pe care profesorul Paul Dragoș Aligică le prezintă pe Facebook privind minciunile lui Oliver Jens Schmitt, cât și despre problema generală a acestui tip de ”jurnalism”:

”Nu știu cum se face dar cei mai mari luptători împotriva ‹fake news› (susținători și susținuți ai noii ideologii și linii de propagandă legată de “fake news”, această lucrativă pseudo-știință și pseudo-activitate de pseudo-interes public), se dovedesc în final în mod sistematic (nu aleator ci sistematic) cei mai mari propagatori ale celor mai agresive și toxice fake news și scheme de dezinformare.

Ați urmărit – cei care aveți acces la fluxurile reale – ultima mare dezvăluire din SUA unde tocmai a fost devoalată o schemă majoră de fabricare de false acuzații, false analize și false date legate de influența rusă în SUA, schemă la care erau cuplate și de la care s-au alimentat o bună vreme marile surse de știri și opinie oficiale. O spectaculoasă devoalare despre cum funcționează și cu ce finalități de facto sistemul de anti fake news, propagandă și fact checking, în realitate.

Mai aproape de casă, adică de România, colegul și partenerul meu de la INSCOP, directorul acestei instituții, Remus Stefureac, tocmai atrage atenția asupra a ceea ce domnia sa numește ‹O MARE MINCIUNA!!! FAKE NEWS, DEZINFORMARE! Etc›.

Despre ce e vorba? Neobositul istoric austriac Oliver Jens Schmitt, care nici nu a început bine anul și este probabil deja la al treilea interviu în mass-media românești, executând variațiuni pe aceleași trei teme care sunt alfa și omega universului său hermeneutic când vine vorba de România (deci, de fapt, două), afirmă pe baze statistice doar de el știute că ‹niciodată până acum nu a existat atâta simpatie deschisă și voalată pentru Rusia în rândul publicului românesc›.

Dar așa cum spune Remus și pot confirma și eu din datele la care am access, unele produse din cercetările recente comandate de mine… 

‹…Toate, dar absolut toate sondajele de opinie pe care le-am realizat în anul recent încheiat arată că încrederea în Rusia și în Vladimir Putin se situează la MINIME ISTORICE de 4-7% încredere multă și foarte multă, respectiv PESTE 90% ÎNCREDERE PUȚINĂ ȘI FOARTE PUȚINĂ! …Și nu, la asemenea cifre confirmate în mod repetat nu putem vorbi de respondenți care mint când vorbesc cu operatorii de sondaj›.

Altfel domnul Schmitt își exprimă tot felul de regrete cu privire la curentele de opinie și ideologice din România. Și eu mi-aș dori să fie alte curente puternice în Austria. Și aș avea ce regrete, mirări sau judecăți să îmi exprim și despre curentele din Austria și despre intelectualii austrieci care opinează despre curentele din România.

Dar pe mine nu mă întrebă și nu mă promovează nimeni din mass-media din Austria, dându-mi prilejul regulat să îmi vântur cele trei marote (scuze, două) pe care le am despre cele de mai sus plus alte trei gânduri și analogii formulaice, variații ale unor stereotipii românești despre Austria și Occident...

Și probabil bine fac... Acest schimb reciproc de amabilități sub pretenție de competență epistemică și științifică nu servește nimănui...

Dar ce vorbesc eu aici? Pe mine nu ma întrebă nimeni din mass-media românești ce cred... Și iarăși probabil că bine fac. Pentru că nu cred că vor să audă ce opinie am despre această practică.... Mai important să auzi de la cineva ce vrei să auzi – chiar dacă știi bine că nu e chiar așa și că tușele și accentele pe care le promovezi despre societatea, istoria și poporul tău sunt defazate, grosiere, inexacte și propagandistice – decât să auzi pe cineva care îți atrage atenția cu privire la faptul că așa ceva nu e în regulă și nu se face...

Și o ultimă întrebare: Cui folosește însă acestă campanie care la ora actuală încearcă să descopere în România putinism si rusofilie acolo unde nu este și care încearcă să creeze senzația că România este în pragul unei colective basculări, fiind instabilă geopolitic?

Am să revin și sper ca în acest an să am ocazia să răspund public, pe larg, unor istorici occidentali care și-au făcut un nume, o carieră și o practică lucrativă de virtue signaling din parazitarea istoriei Estului Europei și a tragediilor din acestă parte a lumii. Sunt unii și din Europa de Vest și din America specializați într-una dintre cele mai abuzive forme de malpraxis și ideologizare oportunistă a istoriei noastre și vine un moment în care noi cei din Estul Europei trebuie totuși să începem să le spunem, cu toata deferența și respectul pe care îl merită: Gata, ajunge!

Dar până la ei, mai aproape de casă, mă întreb, aici, acum: Cine și de ce are interesul să fabrice la ora asta o falsă percepție despre climatul de opinie, cine are iresponsabilitea să facă aceste campanii de pushing de self fulfilling prophecies, promovând la ora asta stereotipii antiromânești și teme care subminează peRcepția publică internă și internațională cu privire la România?”.